Astăzi aflăm ce preferă consilierii locali: „Lege şi ordine” sau „MasterChef”

Ședința de astăzi a Consiliului Local Timișoara se anunță una extrem de interesantă, în afara proiectelor aflate pe ordinea de zi, în atenția legislativului orașului urmând să se afle și o chestiune mai mult decât delicată. În speță, consilierii locali ar putea fi puși în situația de a li se cere – probabil chiar de către unul dintre ei – să salveze hardughia de lemn care se înalță în Parcul Alpinet, pe malul Begăi, căreia, în mod normal, ar fi trebuit să i se stopeze construirea încă din fașă.

MasterChef are un master-plan de rezervă
Mai precis, beneficiarul construcției, celebrul bucătar italian Antonio Passarelli, găsit de inspectorii municipalității cu un surplus de nu mai puțin de 47 de metri pătrați, față de cei 90 prevăzuți în proiect (adică o diferență de peste jumătate din suprafața aprobată de primărie!), s-a adresat, probabil prin interpuși, Consiliului Local Timișoara, solicitând aprobarea măririi suprafeței inițiale cu cei 47 de metri pătrați. Motivul extinderii frauduloase ar fi fost, pasămite, protejarea unui copac aflat pe amplasamentul respectiv, de parcă pomul cu pricina n-ar fi existat și la data stabilirii amplasamentului și la cea a întocmirii proiectului, ci apariția lui ar fi luat executantul lucrării prin surprindere…

Dacă doriți să revedeți…
Această aprobare a măririi suprafeței ar urma, eventual, să se întâmple prin votarea unui amendament la HCL 176/2015, prin care s-a aprobat scoaterea la licitație a unor amplasamente în vederea ocupării lor cu terase sezoniere. Doar că acceptarea unei asemenea solicitări i-ar putea aduce automat pe consilierii locali, în grup, în atenția organelor abilitate cu aplicarea legii, lucru care, de altfel, s-a mai întâmplat în trecutul nu foarte îndepărtat…

terasa Passarelli

De la umbrele și copertine, la ditamai tavanul din lemn
Și, ca la o adică, să nu facă pe fecioarele imaculate și să nu poată pretinde că ei n-au știut și că au fost induși în eroare de niște oameni răi, le explicăm, încă o dată, cum stau lucrurile. Așadar, din start, precizăm că în organizarea licitației pentru amplasamentul din Parcul Alpinet nu s-au respectat regulile jocului, în sensul că s-a acceptat drept câștigător un proiect care nu respecta HCLT 43/1.03.2011 privind aprobarea Regulamentului privind condițiile de desfășurare a activităților de comerț stradal – terase sezoniere pe raza Municipiului Timișoara. Astfel, articolul 20 – „Reguli generale de amplasare a teraselor” prevede, printre altele, că „terasele pot fi acoperite cu umbrele realizate din materiale impermeabile, rezistente la intemperii, vor avea aceeași formă, culoare și dimensiuni și nu vor depăși limita autorizată a terasei; la terasele lipite de punctul de lucru al societății se pot amplasa și copertine cu condiția obținerii autorizației de construire”. Știm, între timp, s-au mai produs modificări ale acestui regulament, în sensul că umbrelele au fost înlocuite cu acoperiș de tipul copertinelor și al marchizelor, însă de aici și până la plafonul din lemn masiv care acoperă întreaga construcție din Parcul Alpinet este cale lungă.

Peretele interzis din Parcul Alpinet
Apoi, prin același regulament, se mai interzice – mare atenție! – „închiderea teraselor lateral cu orice fel de material”, or hardughia din Parcul Alpinet are atât pereți laterali, în stânga și în dreapta, cât mai ales un ditamai peretele de lemn care obturează complet vederea înspre Canalul Bega. Poate că, într-adevăr, acești pereți – în special cel dinspre stradă – sunt prevăzuți în proiect, doar că asta nu înseamnă că atunci lucrurile sunt în regulă, ci că proiectul n-a fost în regulă! De asemenea, se mai interzice în regulamentul adoptat, în 2011, într-o ședință de consiliu local, nu într-una de scară de bloc, aducerea de „prejudicii zonelor verzi și mediului înconjurător” (art. 18), or, ce să vezi, prin extinderea frauduloasă cu cei 47 de metri pătrați, construcția cu pricina a depășit cu mult porțiunea de beton la care ar fi trebuit să se limiteze, mușcând serios din spațiul verde, adică prejudiciindu-l! Ca atare, o eventuală aprobare de către consilierii locali a măririi suprafeței ar însemna nici mai mult, nici mai puțin decât încălcarea legii.

Confuzie risipită
Nu în ultimul rând, fiindcă atât în primărie, cât și în consiliul local, pare a exista o interpretare după ureche a termenului de „terasă sezonieră”, credem că articolul 29 din mai sus invocatul document, „Definirea unor termeni utilizați pe parcursul regulamentului”, ar putea ajuta la risipirea confuziei: „comerț sezonier – activitatea de comerț stradal desfășurată în perioade de timp determinate, de regulă în sezoanele turistice”.

Capitala cui?
De fapt, cam la asta se rezumă întreaga chestiune: HCLT din 7 aprilie 2015 se referea la scoaterea la licitație a unui amplasament pentru ocuparea acelui perimetru cu o terasă sezonieră, iar în momentul de față pe suprafața respectivă a apărut un local în toată regula, a cărui activitate ar urma să fie permanentă. Cu alte cuvinte, una vorbim, alta fumăm, ipostază, de altfel, devenită obișnuită în Timișoara, un oraș în care, pe de o parte, suntem informați cu vorbe meșteșugite de ce merităm să fim, în 2021, buricul cultural al Europei, în timp ce, pe de altă parte, suntem menținuți, cu șanse reale, în cursa pentru adjudecarea titlului neoficial de capitală europeană a imposturii și a ipocriziei.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns