“Ady Boss”, tânărul din Freidorf acuzat de hărțuire sexuală, se laudă că este ocrotit de șefi și de anchetatori: “Nu ma deranjat nimeni găozarilor”

E ora bilanțului la parchetele și inspectoratele de poliție din întreaga țară. Harnicii procurori și polițiști prezintă în fața presei sinteza activității lor de anul trecut, o înșiruire de cifre seci, care, de cele mai multe ori, au rolul de a cosmetiza pe cât se poate realitatea. Iar realitatea este cea expusă în propoziția-declarație din titlul de mai sus, emisă de personajul prezentat în articolul “Administratorul unui cămin al unei mari companii din Timișoara a hărțuit sexual o tânără muncitoare până a adus-o în pragul depresiei”, publicat în 25 octombrie 2021.

Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul

În toamna trecută, articolul nostru a suscitat un interes deosebit, stresul și hărțuirea la care a fost supusă tânăra angajată a companiei Smithfield provocând revolta cititorilor. Evident, reacțiile oamenilor au fost urmărite și de autorul actelor descrise în articol, care, din câte se pare, a rămas și un cititor constant al ziarului nostru.
Aceasta este concluzia pe care am tras-o după ce am sesizat că tânărul administrator de cămin obsedat de nurii muncitoarei cazate în clădirea de pe Strada Polonă nr. 4 a postat un comentariu la un articol publicat recent pe site și având un cu totul alt subiect.

Astfel, sub nick-name-ul “Ady Boss”, administratorul căminului Smithfield din Freidorf răspunde unui comentariu postat de o persoană care îl criticase în toamnă, tot online, în secțiunea de comentarii a articolului în care a fost protagonist (am păstrat ortografia autorului, sublinierea ne aparține): “Văd că te bagi peste tot nesimțitule si te dai femeie. Nu o mai lauzi pe Ana fufa hărțuită. Nam mai plecat militar cum sperai. Nu ma deranjat nimeni găozarilor”.

Limbaj de lemn corporatist

Acum, dacă “Ady Boss” tot s-a băgat singur în seamă, ne-am gândit că ar fi momentul să aflăm ce s-a mai întâmplat în cazul respectiv.

La finalul articolului din toamnă, am publicat punctul de vedere al companiei Smithfield, care-i plătește lui “Ady Boss” serviciile de înaltă clasă pe care acesta le oferă – cu hărțuire și abuzuri incluse în program -, comunicatul trimis de purtătoarea de cuvânt Cristina Bodea sunând așa:

“Tratăm cu foarte mare seriozitate informațiile pe care ni le-ați comunicat și dorim să vă mulțumim pentru oportunitatea pe care ne-ați oferit-o de a vă răspunde. Compania noastră are toleranță zero față de orice practici care pot afecta bunăstarea fizică și emoțională a tuturor angajaților. În ceea ce privește solicitarea dvs., situația semnalată este deja în curs de cercetare. După finalizarea cercetării, vom lua toate măsurile corespunzătoare. Reiterăm angajamentul nostru de a menține un mediu de lucru sigur și sănătos pentru toți angajații noștri”.

Toleranță zero barat

Promisiunile transmise într-un limbaj de lemn caracteristic corporațiilor au rămas, evident, simple vorbe în vânt. După trei luni de la acel moment, răstimp în care n-am mai primit nici un semn de viață referitor la “finalizarea cercetării” și la “măsurile corespunzătoare” luate de companie, am contactat-o telefonic, zilele trecute, pe doamna Bodea.

Deoarece nu ne-a răspuns și nici nu ne-a sunat înapoi, i-am transmis, via WhatsApp, că dorim să ne comunice care a fost rezultatul cercetării interne și măsurile luate față de administratorul de cămin acuzat de fosta lor angajată că a hărțuit-o sexual. Purtătoarea de cuvânt a companiei Smithfield a citit mesajul nostru, dar a rămas mută ca o lebădă. Așadar, e clar ce înseamnă, în limbajul Smithfield, “toleranța zero față de orice practici care pot afecta bunăstarea fizică și emoțională a tuturor angajaților”: zero barat.

Stau cu fundul pe dosare până la clasare

Tot în toamnă, după publicarea articolului nostru, tânăra victimă a hărțuirii și abuzurilor administratorului căminului muncitoresc din Freidorf s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, pe mail-ul căruia a depus o plângere penală.

A primit și confirmarea faptului că i-a fost înregistrată plângerea: “Plângerea dvs. a fost înregistrată la acest parchet sub nr. 9675/P/2021 din 04.11.2021 și va fi înaintată pentru cercetări la Poliția Municipiului Timișoara – Secția 3. După ce vor fi finalizate cercetările, dosarul va fi înaintat parchetului, iar procurorul va dispune o soluție ce vi se va comunica”.

Am întrebat-o pe fosta angajată a companiei Smithfield dacă în aceste aproape trei luni scurse de la depunerea plângerii a fost chemată la audieri, la poliție sau la parchet, iar răspunsul a fost negativ. Nimeni, nimic. Ca atare, am formulat o întrebare pe care am expediat-o pe adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara: de ce n-a fost audiată încă partea vătămată în dosarul nr. 9675/P/2021, deși au trecut circa trei luni de la data deschiderii dosarului?

Răspunsul semnat de prim-procurorul Ciprian Pelmuș a venit rapid: “(…) în contextul în care dvs. nu aveți nici o calitate procesuală în dosarul penal indicat, vă aducem la cunoștință că datele solicitate de dvs. exced liberului acces la informații de interes public. Accesul la aceste date se realizează doar în condițiile regulilor de procedură penală indicate anterior și revine părților, subiecților procesuali și avocaților acestora”.

Mda, noroc că ne-a comunicat domnul prim-procuror că nu avem nici o calitate procesuală în dosar, că nici nu ne trecuse prin cap chestia asta… Iar în timp ce procurorii și polițiștii stau cu fundul pe dosare și invocă caracterul confidențial al urmăririi penale, la concurență cu șefii companiei Smithfield, care și-au pierdut brusc darul vorbirii, “Ady Boss” jubilează pe internet și își caută, probabil, noi victime. Noapte bună, Timișoara, oriunde te-ai afla…