Acoperișurile clădirilor istorice din Cetate, oglindă a nepăsării proprietarilor (video)

De cel puțin un deceniu, în capitala Banatului se vorbește despre inestimabilul patrimoniu arhitectural de care aceasta dispune. Vin străinii și îl admiră, iar dacă au norocul unor ghizi pricepuți află și poveștile – cele mai multe, extrem de interesante – din spatele bătrânelor clădiri, iar de dragul valorii acestora mai trec cu vederea acoperișurile vălurite, jgeaburile găurite și fațadele coșcovite.

De doi ani știm că vom fi, în 2021, Capitala Culturală a Europei, ceea ce înseamnă patru ani avuți la dispoziție pentru a da o nouă față măcar zonei Cetate, care concentrează o parte însemnată a imobilelor istorice.

Doi ani s-au scurs deja, iar lucrurile par să înainteze extrem de anevoios. Cei care se leagănă cu iluzia că mai este timp suficient ar trebui să conștientizeze că reabilitarea acoperișului și a fațadei unei clădiri istorice nu se face cât ai bate din palme.

Clădiri publice părăginite

Unele dintre clădirile care duc secole de istorie în spate au fost reabilitate, fiind vorba, aproape exclusiv, despre proprietăți private. Poate cel mai trist detaliu din Piața Libertății, de exemplu, este că majoritatea imobilelor în stare proastă de acolo aparțin unor instituții ale statului.

Clădirea Garnizoanei, cea mai veche din Timișoara care și-a păstrat volumetria inițială, a fost subiectul unui meci de ping-pong între Ministerul Apărării Naționale și Consiliul Județean Timiș. Armata a cedat-o administrației locale, dar doar pentru un an, pentru a se arăta dispusă să o dea din nou în grija CJT.

Povestea durează de vreo doi-trei ani, o perioadă practic pierdută, în care clădirea a îmbătrânit mai rău, iar acoperișul a făcut valuri și mai periculoase, semn că are urgentă nevoie de reabilitare. MApN mai are două clădiri în aceeași piață: sediul Brigăzii 18 Cercetare-Supraveghere „Decebal” și al Cercului Militar. Furtuna din septembrie a afectat o parte a țiglelor, situație similară cu cea de la Spitalul Militar, o altă clădire istorică de referință din zona centrală.

Acoperișurile au fost doar reparate, nu refăcute, așa cum ar fi fost cazul. Deocamdată, apa nu mai intră prin ele, dar au aspect de cârpeală. Reabilitarea fațadelor nici nu a intrat în discuție.

Primăria Veche este administrată de Universitatea de Vest, iar acoperișul i-a mai fost cârpăcit, pe ici-pe colo, plantele răsărite lângă jgheabul pentru apa de ploaie fiind mai puține decât în alți ani. Și aici sunt probleme, unele foarte grave, cum ar fi bucățile de tencuială căzute în curtea interioară, din fericire, fără victime.

Biblioteca Județeană „Sorin Titel”, o altă clădire publică neglijată cu deceniile, va intra, în sfârșit, în reabilitare. Deocamdată, putem observa doar o plasă verde de camuflaj.

Bilanțul clădirilor neglijate din Piața Libertății nu se poate încheia fără menționarea fostei clădiri a băncii de credit, construită după un proiect al lui Laszlo Szekely și inaugurată în 1911. Ajunge să o privești ca să ai îndoieli în privința securității pietonilor care trec pe lângă ea: țiglele se pot desprinde oricând, iar altădată frumosul turn dă semne de înclinare.

Nici în Piața Victoriei nu stăm mai bine

Clădirea de referință din inima Timișoarei este, fără îndoială, Opera. Pentru reabilitarea acesteia, municipalitatea s-a arătat dispusă să aloce fonduri, există un proiect, vorbim despre acest subiect de vreo trei ani și, totuși, nu se întâmplă nimic. Acoperișul, văzut de sus, este în cea mai mare parte din tablă cutată gri, cu aspect ieftin, ceea ce pare cel puțin ciudat pentru un palat al culturii.

Nici alte clădiri nu se simt mai bine din punct de vedere al învelitorii: țigla veche și cârpită sau tabla pe alocuri ruginită sunt la ordinea zilei, după cum se poate constata și din materialele video de mai jos.

Clădirile reabilitate din piețele Libertății și Victoriei pot fi numărate pe degetele unei singure mâini. Modificarea legislației centrale și locale, în așa fel încât administrația să se poată implica și material, nu doar punitiv în procesul de redare a unui aspect civilizat monumentelor istorice din Timișoara nu pare să dea rezultatele așteptate.

Între timp, ceasul ticăie, iar anul 2021 riscă să ne prindă ori cu schelele pe case (în cel mai bun caz), ori cu un teanc de scuze pentru halul în care arată centrul orașului.