Indiferent cât de întemeiate și de actuale ar fi zicerile izvorâte din înțelepciunea populară, „Eu te fac, eu te omor“ nu-și mai are de multișor locul prin setul de bune practici ale meseriei de părinte, după cum nici proverbul cu bătaia care ar fi, pasămite, ruptă din Rai, nu prea are ce căuta în procesul educațional al (foarte) tinerei generații.
Știu asta până și copiii, care anul trecut au cam înroșit telefonul ce le este rezervat și unde se pot plânge în legătură cu relele tratamente de care ar putea avea parte. În 2015, un număr de 934 de sesizări ale abuzurilor sau neglijării pe care le suportă cei mici acasă au fost înregistrate la Telefonul Copilului și, chiar dacă aproape o treime dintre ele n-au fost altceva decât reacția unor pedepse de o „severitate“ condamnabilă (un puștan de clasa a opta se plângea că i s-a interzis accesul la calculator până nu-și îndreaptă notele), numărul cazurilor confirmate și-a continuat trendul ascendent.
Drame cu un impact devastator
Cele mai multe situații constatate în teren de lucrătorii Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului Timiș au fost cele de neglijare (peste 600), fiind înregistrate totodată câteva zeci de abuzuri fizice și/sau emoționale. Din nefericire, au existat și 15 sesizări cu privire la abuzuri sexuale la care au fost supuși minorii.
„Aceste cazuri reprezintă adevărate drame care, dincolo de componenta lor fizică, au un impact devastator asupra psihicului unui astfel de copil, mai cu seamă că autorii acestor abuzuri fac parte dintre rudele sau cunoștințele apropiate ale minorului agresat. În plus, s-a constatat că, în unele cazuri, mama copilului nici măcar nu se împotrivise, în timp ce, în alte situații, abuzul sexual fusese înlesnit de lipsa părintelui matern, plecat la muncă în străinătate. Am instituit, firește, măsuri imediate de protecție a copilului, făptuitorii acestor grozăvii fiind acum cercetați penal. În două rânduri a fost decis plasamentul în regim de urgență, noi încercând, în măsura posibilităților, să nu desprindem minorul din familia sa, odată dispărută potențiala sursă de risc“, arată Emilia Milutinovici, directorul DGASPDC Timiș.
Experiență terifiantă
Dacă incidența acestor situații la nivelul județului Timiș a fost una considerabilă anul trecut, cu atât mai îngrijorătoare este dinamica actuală a fenomenului, în primele trei luni din 2016 înregistrându-se deja nouă cazuri de abuz sexual asupra copiilor.
Printre ele și cel a cărui nedorită protagonistă a fost o fetiță în vârstă de 13 ani, aflată acum într-un centru de ocrotire din oraș. Copilul trăia împreună cu mama și cei doi frați ai săi într-o comună din județ, sub același acoperiș cu actualul partener al mamei. Spunem actual, căci femeia era beneficiara unei bogate experiențe matrimoniale, cei trei copii fiind rodul a legăturilor cu trei bărbați diferiți. „La finalul anului trecut, în preajma sărbătorilor, am primit o sesizare despre suspiciunea de abuz asupra unei minore de 13 ani, comis de soțul mamei. Fata îi mărturisise acesteia fapta bărbatului și, împreună, cele două au mers la Poliție“, spune Emilia Milutinovici. În cazul tatălui de circumstanță s-a început cercetarea penală, în timp ce mama, însoțită de cei trei copii, s-a mutat din localitate.
După numai o lună, însă, cei de la Direcție au avut surpriza de a primi o solicitare din parte femeii, care cerea instituirea de plasament pentru odraslele sale, deoarece ea ar cam avea de gând să se întoarcă la soț. „Chiar dacă n-a vrut să recunoască la început, mamei i-a scăpat mărturisirea că era la curent nu numai cu isprava partenerului său, căruia îi căzuse victimă fetița de 13 ani, ci și cu alte abuzuri, de ordin fizic, la care acesta îi supusese în mai multe rânduri pe ceilalți doi copii“, arată directorul DGASPDC Timiș.
Se pare că, până atunci, femeia avusese gura pecetluită dintr-un motiv foarte simplu: nu avea unde să se mute, în cazul în care și-ar fi părăsit partenerul. Culmea e că, după toate cele întâmplate, mama tot pe copila ei o învinovățește căci, spune părintele celei violate, dacă aceasta n-ar fi făcut sesizarea cu privire la abuzul comis de tatăl ei, familia nu s-ar fi destrămat.
„Fetei i-a fost indus un sentiment de culpă, psihologii noștri încercând s-o ajute să-și găsească echilibrul emoțional. Vom lua cele mai bune măsuri pentru ea și frații săi, pentru a trece peste ce s-a întâmplat, dar să nu uităm că în spatele acestor drame sunt suflete de copii, nevinovate”, a conchis Emilia Milutinovici.
