Considerat a fi o variantă bună pentru reducerea cantității de deșeuri și producerea de energie termică în municipiul Timișoara, incineratorul de deșeuri care ar fi trebuit construit lângă CET Sud a rămas, deocamdată, doar pe hârtie.
Iar dacă acest lucru nu face o imagine prea bună orașului în relația cu investitorul german care a câștigat – la sfârșitul anului 2013 – licitația pentru incinerator, cel puțin locuitorii din zonă sunt bucuroși că încă au parte de aer mai curat. Partea mai urât mirositoare a acestei afaceri în care s-au investit destui bani publici este că autoritățile locale ar putea fi bune de plată în cazul în care contractul nu este respectat.
Reamintim că, după ce licitația pentru lucrările la proiectul „Valorificarea energetică a combustibilului alternativ obținut din deșeuri municipale, prin realizarea unei instalații și încadrarea acesteia în CET Sud Timișoara” nu și-a desemnat un câștigător, primarul municipiului de pe Bega, Nicolae Robu, a solicitat intervenția serviciilor secrete, susținând că există interese care blochează o investiție mai mult decât necesară orașului.
Până la urmă, în 13 decembrie 2013, a fost semnat contractul sectorial de lucrări cu numărul 7.083. De atunci, însă, nu s-a întâmplat mai nimic, deși există o societate comercială înființată chiar în acest scop încă din ianuarie 2012, International Recycling Energy (IRE) SA.
În urma unor majorări de capital, cele mai recente având loc în luna octombrie 2014, acțonarul majoritar al IRE, cu 53,84 la sută, este Consiliul Local Timișoara, urmat de Colterm SA, cu 34,74 la sută și de firma elvețiană Raroma Services AG, cu 11,42 la sută. Capitalul social subscris al societății este de 429.200 de lei, conform raportului de activitate al IRE Timișoara pe anul 2014.
În ce constă proiectul?
Noua investiție ar fi trebuit să valorifice energetic cantitatea de 78.750 de tone pe an de combustibil rezultat din deșeurile menajere și din biocoal produs prin fermentarea fracției biodegradabile, printr-un cazan care va produce minimum 37 t/h abur și un turbogenerator care va avea o putere de minimum 5,5 MWe și 14 MWt în cogenerare de înaltă eficiență. Instalația trebuie să se încadreze în normele europene în ceea ce privește emisiile de noxe, asigurându-se în același timp eliminarea zgurii și a cenușii uscate.
Instalația ar utiliza deșeurile sortate de Retim la stația aflată în apropiere. O consecință ar fi trebuit să o reprezinte reducerea consumului de gaz metan de la CET, prin înlocuirea lui cu acest combustibil alternativ, rezultatul fiind o economie de aproximativ 16 milioane de metri cubi pe an, ceea ce ar fi putut duce, în final, la scăderea prețului gigacaloriei produse în sistem centralizat. Valoarea proiectului a fost estimată la 66 de milioane de euro fără TVA.
Ecologiștii sunt împotrivă
Timișorenii din zona de sud a orașului nu sunt încântați de construirea unei astfel de instalații în apropierea locuințelor lor, cu toate că, în aceeași zonă, mai funcționează un sistem pentru ardere a diverselor deșeuri și nimeni nu a făcut un capăt de țară din asta.
Cei care se opun acestui proiect susțin că arderea deșeurilor produce substanțe toxice și că tehnologiile incineratoare sunt tot mai nepopulare peste tot în lume. Există și o petiție împotriva incineratoarelor, adresată guvernului Cioloș, în care se arată că acestea au un impact negativ major asupra sănătăţii publice, economiei locale și mediului înconjurător și prin care se solicită excluderea instalațiilor de combustie din Planul Național de Gestionare a Deșeurilor, care ar fi trebuit finalizat la sfârșitul acestui an.
Constructorul contraargumentează
Conform unui material pus la dispoziție de asocierea de firme care a câștigat licitația pentru incineratorul de la Timișoara, 400 de operatori de acest tip funcționează în 22 de țări, pe lista orașelor care utilizează tehnologia de transformare a gunoiului în energie figurând: Amsterdam, Berlin, Berna, Bruxelles, Viena, Paris, Varșovia, Essen și altele. În orașe precum Frankfurt (Germania) sau Plymouth (Marea Britanie) locuințele sunt situate la mai puțin de 50 de metri distanță de instalații, iar în altele, ca Viena sau Paris, incineratoarele sunt amplasate în cartiere, la câteva sute de metri de case.
De asemenea, investitorii susțin că, în ultimii ani, tehnologiile de incinerare au fost perfecționate, tocmai pentru a diminua poluarea, fiind reduse în anul 2012 cu 97 la sută comparativ cu 1990, precum și faptul că incineratorul va respecta toate normele de mediu. Ei mai arată că incineratorul va fi amplasat într-o incintă industrială existentă, la o distanță de 6,5 kilometri de cel mai apropiat sit „Natura 2000”.
Ce face, totuși, IRE?
Revenind la activitatea IRE Timișoara, care ar fi trebuit să se ocupe de ducerea la îndeplinire a unui contract pentru semnarea căruia nimeni nu a pus sula în coastele administrației locale, constatăm că aceasta este foarte discretă.
În cursul anului 2014, IRE nu a desfășurat activități economice propriu-zise – arată raportul de activitate al societății – fiind pregătite şi obţinute „documentele necesare pentru realizarea condiţiilor privind obţinerea autorizaţiei de construire şi emiterea ordinului de începere a lucrărilor”. Adică, oamenii și-au luat avânt. Conform raportului de activitate al Colterm pe anul 2014, în luna ianuarie 2015 era planificată predarea amplasamentului pentru demararea investiției.
International Recycling Energy are și un site propriu, pe care este descris proiectul, dar când vine vorba despre date mai concrete în privința activității, se așterne tăcerea. În consiliul de administrație figurează trei persoane – Hocmuth Peter Ludwig, Pițurcă Simu Ion și Ferencz Andrei – ale căror CV-uri sunt secretizate, adică este nevoie de parolă pentru a putea fi accesate. Mă rog, sunt date personale și ar fi, poate, de înțeles. Mai dificil de digerat este aceeași secretomanie atunci când vine vorba despre hotărârile AGA din 2015, rapoartele de audit, situația financiară și alte câteva „chițibușuri” derulate din bani publici.
Investitorul amenință că va da în judecată CLT
Conform unui document înaintat Consiliului Local Timișoara și emis, în 24 noiembrie a.c, de asocierea Romelectro SA București – Baumgarte Boiler Systems Gmbh Bielefeld (Germania), în calitate de antreprenor în contractul pentru construirea incineratorului, semnat în decembrie 2013, investitorul constată „tergiversarea nejustificată a procedurilor privind emiterea ordinului de începere a lucrărilor la proiect, producându-se astfel pierderi financiare și cheltuieli inutile și nejustificate din fondurile publice ale municipiului Timișoara” și solicită luarea în discuție a subiectului la proxima ședință a consiliului local.
Investitorul mai susține următoarele: „Societatea IRE Timișoara, încă de la semnarea contractului, a funcționat haotic, neavând o organizare și o administrare care să poată gestiona și coordona legal și judicios resursele puse la dispoziție și nici să transpună în practică hotârârile consiliului local. (…) Din motive neidentificate de noi, am constatat că, de la semnarea contractului și până la această dată, datorită unor crize administrative și de organizare, societatea IRE Timișoara nu numai că nu a respectat și transpus în practică hotărârile consiliului local, dar a și cheltuit sume importante de bani publici fără finalitate și fără eficiență. (…)
Suntem îndreptățiți să considerăm că tergiversarea și întârzierea activităților și procedurilor au avut ca scop premeditat întârzierea și neînceperea proiectului”. Spre finalul documentului, asocierea de firme arată că se consideră pe deplin îndreptățită să se adreseze instanțelor de judecată în vederea recuperării, de la acționarii IRE Timișoara, a tuturor pierderilor și a costurilor colaterale. Totuși, investitorul ar vrea mai degrabă să execute lucrarea decât să umble prin instanțe și lasă ușa deschisă pentru discuții.
Menționăm că l-am contactat pe această temă pe primarul Timișoarei, Nicolae Robu, care nu a răspuns solicitării până la închiderea ediției. Așteptăm, însă, opinia sa, precum și a altor factori responsabili în această afacere controversată, pentru a le reda în paginile cotidianului nostru.
