Un polonez-ucrainean, mutat din Maramureș într-o comună Timiş, are grijă de toţi caii din satele învecinate…. Localitatea era odată pusă la punct cu toate meșteșugurile necesare unei comunități.
”Maşlocul a fost o localitate nemțească și avea pantofar, ceasornicar, potcovar, croitor, practic toate meseriile. Apoi nemții au plecat, iar pentru toate aceste servicii trebuie să te duci în alte părți”, spune primarul Ionel Lupu.
Dacă pentru localnici mersul pe drumurile publice nu prezintă nici un impediment, pentru cei 100 de cai din comună lucrurile nu stau chiar așa. Însă vorba bătrânească spune că potcoavele aduc noroc, iar cabalinele au primit un ajutor neașteptat.
Un polonez-ucrainean mutat din Maramureș într-unul dintre satele aparținătoare comunei are grijă de toți caii din împrejurimi.
”M-am mutat în Remetea Mică după unul dintre copii. Cât am fost în putere am muncit ca drujbist și tractorist, dar de o vreme m-am apucat să potcovesc cai pentru că, în copilărie, am fost ucenic la un fierar de la noi din sat”, spune Vasile Banenschi.
Munca de covaci nu este ușoară, spune omul, iar urmașii săi nu vor să-i calce pe urme. ”Este greu să cureți copitele și să prinzi potcoavele. Ca să faci această meserie trebuie să ai îndemânare dar și să-ți placă. Meseria nu este una bănoasă. Pentru o pereche de cai iau 300 de lei, sumă care include manopera și materialele, iar un potcovit ține trei-patru luni”, mărturisește Vasile Banenschi.
