Zeci de timișeni, la un pas de moarte! Orice infecţie le poate fi fatală

Câteva zeci de timișeni încearcă să ducă o viață normală, însă în realitate fiecare pas îl fac cu sabia deasupra capului. Sunt pacienții care au nevoie de imunoglobulină, un tratament care face diferența dintre viață și moarte. Pentru ei, orice infecție poate fi fatală, însă sunt obligați de autoritățile sanitare să înfrunte, zi de zi, în plin sezon gripal, spaima că un microb luat din colectivitate îi poate ucide, așa cum s-a întâmplat, din nefericire, în alte cazuri.

Înainte de a fi prea târziu

Cea mai mare parte dintre aceștia sunt copii. ”Avem în evidență 12 copii cu imunodeficiențe primare. Aceștia merg la școală, însă riscul e foarte mare. Dacă fac o infecție, mor, pentru că, chiar vor urma tratament cu antibiotice, organismul nu mai participă la vindecare. Dacă atunci când se îmbolnăvesc primesc imunoglobulină e tardiv. Noi trebuie să le dăm aceasta înainte, pentru a fi la fel ca și ceilalți oameni care nu au boala. Tratamentul preventiv trebuie urmat o viață întreagă”, spune conf. dr. Smaranda Arghirescu, medic-șef la Secția Clinică II Pediatrie din cadrul Spitalului de Copii ”Louis Țurcanu” Timișoara.

Potrivit acesteia, tratamentul cu imunoglobulină se impune și în cazurile de transplant medular, în diferite boli autoimune și la pacienții din secția de Terapie Intensivă, astfel că numărul pacienților a căror sănătate și viață depinde de acest produs farmaceutic este mai mare.

”Noi mai avem rămasă o cantitate din comanda din februarie și încercăm să întindem de ea. O administrăm la cei care chiar arde, iar în alte cazuri o înlocuim cu corticoterapie”, spune conf. dr. Smaranda Arghirescu.

Orice infecție poate fi fatală

Nu doar copiii sunt cei care suferă, ci și adulții. ”Avem patru pacienți care necesită tratament cu imunoglobulină. În luna ianuarie, am primit cele necesare și nici un pacient nu a avut de suferit. În februarie, doar un singur pacient a beneficiat de tratament. În prezent, nu avem pentru niciunul dintre aceștia. Am comunicat situația actuală Ministerului Sănătății și așteptăm. Pentru acești bolnavi, orice infecție poate fi fatală… Sunt vulnerabili…”, mărturisește Olimpia Oprea, managerul Spitalului Municipal Timișoara, unitate sanitară căreia i se adresează adulții cu imunodeficiențe primare.

Maia așteaptă…

”Nu mai număr zilele fără tratament pentru Maia pentru că la sfârșit de februarie a primit o tură de tratament de la spital. Să ne înțelegem: o tură în șapte luni, în condițiile în care tratamentul ar trebui să fie lunar! Dacă domnii din minister nu ar fi avut nevoie anul trecut de patru luni (!!!) ca să citească și să înțeleagă un prospect, poate azi situația ar fi fost ceva mai roz.

Chiar și așa, se puteau lua mai multe măsuri încă de anul trecut, pentru că știau încă de atunci că necesarul de imunoglobulină nu este acoperit, cu sau fără taxa clawback (impusă producătorilor care trebuie să returneze statului român o parte din profitul realizat în urma vânzărilor de medicamente compensate care depășesc suma alocată acestora de la Fondul Național de Asigurări – n.r.)”, este strigătul de ajutor, postat în mediul online, de Otilia Stângă, vicepreședinta Asociației Române a Pacienților cu Imunodeficiențe Primare și mama Maiei, o timișoreancă de 12 ani care așteaptă ajutor de la autoritățile sanitare.

Potrivit acesteia, singura promisiune fermă pentru prima jumătate a anului 2018 a fost cea a distribuitorului de Intratect, și anume 2.000 de flacoane pe lună, în prima jumătate a anului, pentru că ceilalți au declarat că nu pot relua aprovizionarea în România mai devreme de șase luni, un an, deoarece au contractat deja toată producția.

Cantități de avarie

”România funcționează deja de ani de zile cu cantități de avarie în ceea ce privește consumul de imunoglobulină și anume o medie de 5.000 de flacoane pe lună. Se vede, așadar, că nu urma să fie acoperit nici măcar jumătate din minimul necesar, chiar dacă cantitățile promise ajungeau la timp. Dar domnul Bodog a preferat să arunce pisica moartă în curtea următorului ministru…

Necesarul real de imunoglobulină al României este de 956 de kilograme pe an, adică aproximativ 32.000 de flacoane pe lună. Cum se poate să ai cifrele astea la tine în ogradă și să nu iei măsuri suplimentare? Cum se poate ca toată lumea să îi sară în cap distribuitorului care nu a putut să livreze la timp 2.000 de flacoane și să nu zică nimeni nimic de celelalte 30.000 de flacoane?

Mă bucur că doamna ministru Sorina Pintea pare omul dispus să ia taurul de coarne și să rezolve această criză. Aștept cu nerăbdare soluțiile pe termen lung promise. Din punctul meu de vedere sunt doar două: fie oferim prețuri și taxe atractive, ceea ce nu sunt sigură că ne permitem, fie ne apucăm să colectăm și să fracționăm plasmă aici, în România”, consideră Otilia Stângă.

O substanță indispensabilă

Pentru pacienții cu imunodeficiențe umorale, cheltuielile cu diagnosticarea și tratamentul sunt acoperite printr-un program național, elaborat de prof. dr. Margit Șerban din Timișoara, o somitate în lumea medicală.

”Eu am introdus programul național de imunodeficiențe umorale în urmă cu aproximativ 20 de ani. Acesta a funcționat bine până anul trecut. Vorbim de afecțiuni în care lipsește o substanță din organism, iar pacienții pot avea speranță și durată de viață similare cu cei care nu suferă de această boală doar dacă urmează tratament. Imunoglobulina este o substanță indispensabilă pentru apărarea antiinfecțioasă, dar intervine și în alte aspecte. Pacienții ar trebui să vină la trei-patru-cinci săptămâni pentru determinarea nivelului de imunoglobulină, ulterior făcând tratament personalizat cu perfuzii. Sunt internați pentru una-două zile”, spune prof. dr. Margit Șerban.

Fără alternativă

”Imunoglobulinele sunt medicamente esențiale care nu au alternativă în multe situații. Acestea au indicații vitale de substituție a imunoglobulinei care lipsește la pacienții cu imunodeficiențe congenitale. De asemenea, au recomandări curative la bolnavii care sunt cu o patologie imunologică în care imunoglobulina este tratament de primă intenție”, a precizat prof. dr. Margit Șerban.

Potrivit acesteia, imunoglobulinele sunt medicamente care se produc din plasmă umană, o componentă a sângelui, fiind vorba de o materie primă limitată, care se obține în urma donării voluntare. Din acest motiv, producția de imunoglobulină nu poate fi crescută chiar dacă piața cere. În plus, aceste medicamente pot fi procurate în România doar din import, deoarece procesul de fabricare este fantastic de pretențios și costisitor.

”Criza de imunoglobuline este reală și se încadrează mai mult sau mai puțin în cea generală de medicamente. Se aplică principiul cererii și ofertei. În situația în care statul român cere cumpărarea medicamentului la un preț care nu-l avantajează pe producător, acesta nu este obligat să-l vândă, având oportunitatea de a obține un profit mai mare de pe piața altor țări. Practicarea celui mai mic preț din zece state europene și taxa clawback (care nu se plătește în alte țări și care a fost suspendată, tardiv, și în România la finalul anului trecut pentru medicamentele derivate din sânge uman sau plasmă umană – n.r.) nu au fost măsuri înțelepte, iar producătorii s-au retras de pe piața românească.

Producătorii, la producția limitată care există, trebuie să aibă o predicție, să știe cât vând în anumite țări, iar dacă România a fost ștearsă de pe listă, chiar dacă se oferă un preț mai bun, nu mai are de unde să cumpere. Criza este greu de depășit. Salut inițiativa doamnei ministru, care a declanșat Mecanismul de protecție civilă și s-a gândit la viețile care s-ar pierde”, a adăugat prof. dr. Margit Șerban.

Măsurile tardive nu înjumătățesc vina

Greșeala recunoscută este pe jumătate iertată, spune o vorbă românească. Așa că, în situația în care s-a ajuns, autoritățile sanitare încearcă să împartă vina cu producătorii de medicamente. Potrivit Ministerului Sănătății, producătorii au informat despre apariția unor discontinuități în procesul de fabricație a imunoglobulinei, cauzate în special de lipsa materiei prime.

Autoritățile române susțin că iau în calcul intenția de a stabili, împreună cu reprezentanții producătorilor de derivate din plasmă, procedurile și condițiile în care să se poată colecta plasma de la donatori români pentru a fi folosită ca materie primă de către companiile producătoare de imunoglobulină.

Ministerul Sănătății a purtat discuții cu reprezentanții marilor companii producătoare de imunoglobulină și a primit asigurări că vor demara, începând din această lună, procedurile pentru redirecționarea spre România de pe celelalate piețe europene a unor cantități necesare în tratarea imunodeficiențelor primare și a bolilor autoimune.

În urma declanșării Mecanismului de protecție civilă pentru achiziția imunoglobulinei pentru imunodeficiențe primare din statele membre UE și NATO, aproximativ 70 de țări au achiesat la acest sistem și caută soluții pentru a spijini România. Ministerul Sănătății va centraliza toate propunerile pe care le va primi, în vederea achiziționării, prin Compania Națională Unifarm S.A, a cantităților de imunoglobulină necesare pentru tratamentul pacienților cu imunodeficiență primară pentru o perioadă de două luni.

Situația gravă din acest moment ar fi putut fi evitată prin adoptarea, din capul locului, a unor decizii înțelepte…, mai puțin populiste. Având însă în vedere că numărul celor care au nevoie vitală de imunoglobuline e nesemnificativ în masa alegătorilor… Pacienților le rămâne speranța că, pentru fiecare caz în parte, rezolvarea va veni înainte de a fi prea târziu.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns