Sfântul Apostol Andrei cel Întâi Chemat. Tradiţii şi superstiţii în Banat

În fiecare an, la 30 noiembrie, credincioşii ortodocşi, dar şi cei romano-catolici aduc cinstire Sfântului Apostol Andrei cel Întâi Chemat. Acesta s-a născut în Betsaida Galileia, localitate situată pe ţărmul Lacului Ghenizaret, în nordul Ţării Sfinte, şi a fost fratele lui Simon Petru.

La început, el a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. Apoi, auzind de întruparea Mântuitorului, s-a dus în Capernaum, unde se afla Iisus, şi L-a întrebat: „Învăţătorule, unde locuieşti?” Iar Domnul i-a răspuns: „Vino şi vezi!” (Ioan 1, 38-39). Şi a rămas cu El în ziua aceea, devenind astfel întâiul chemat la vestirea Evangheliei lui Hristos.

Nu după multe zile, Andrei şi Simon Petru se aflau într-o corabie cu tatăl lor, Iona. Voiau să plece pe mare, când Fiul lui Dumnezeu i-a chemat pe amândoi la apostolie, zicându-le: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!” (Matei 4, 19). Din clipa aceea, cei doi fraţi au lăsat totul şi I-au urmat lui Hristos, fiind martori ai minunilor şi Învierii Lui.

După înălţarea Sa la cer, trăgând la sorţi unde să plece fiecare să propovăduiască învăţătura lui Hristos, Sfântului Apostol Andrei i-a căzut să creştineze mai ales ţările din jurul Mării Negre. El a vestit Evanghelia în Armenia, Iviria şi Sciţia Mare, adică Ucraina de astăzi, înfigând Sfânta Cruce pe locul unde este Kievul.

Apoi a creştinat Crimeea, sudul Basarabiei şi, trecând pe la Gurile Dunării, a zăbovit mai mult la Tomis, unde a botezat pe mulţi din Sciţia Mică, adică Dobrogea de azi. El a stat cu ucenicii săi într-o grotă din apropiere, unde slujea Sfânta Liturghie, la adăpost de păgânii închinători la idoli. Peştera poartă numele Sfântului Apostol Andrei până astăzi şi se află în comuna Ion Corvin, din sud-vestul judeţului Constanţa.

După ce a hirotonit episcopi şi preoţi la Tomis, Andrei a trecut prin Tracia (Bulgaria de azi), Macedonia şi Grecia, ajungând în Peloponez, unde a zăbovit doi ani în oraşul Patras. Aici a creştinat pe mulţi închinători la idoli, a făcut nenumărate minuni şi a mărturisit pe Hristos cu multă putere.

Văzând aceasta, ighemonul cetăţii l-a prins, l-a bătut cu sălbăticie şi l-a aruncat în temniţă cu unii dintre ucenicii săi. Apoi, văzând că mulţi ajunseseră să creadă în Hristos prin mijlocirea sfântului, l-a condamnat la moarte prin răstignire pe o cruce în fornă de X. Andrei şi-a dat sufletul în mâinile Domnului la 30 noiembrie, pe vremea împăratului Nero, iar în România se bucură de o preţuire deosebită, fiind considerat ocrotitorul neamului nostru.

Tradiţii şi superstiţii

Până în zilele noastre au supravieţuit o mulţime de tradiţii şi superstiţii legate de Sfântul Andrei şi de noaptea ce precede sărbătoarea închinată lui. Bătrânii credeau că, în acest moment al anului, lupii încep să vorbească cu grai de om şi spun lucruri îngrozitoare, dar şi că oamenii pe care îi atacă în această noapte se vor transforma în vârcolaci.

Pentru a alunga duhurile cele rele, în satele de odinioară se atârnau în ajunul sărbătorii funii de usturoi pe la ferestre, la poarta casei, dar şi în grajduri. În popor se credea că noaptea Sfântului Andrei este una magică, iar ritualurile menite să ţină răul în cumpănă abundau, mai cu seamă în mediul rural.

Se spunea, de asemenea, că acum circulă strigoi, suflete pedepsite care din cauza unei vieţi păcătoase sau a unei morţi violente, sunt condamnate să bântuie pe pâmânt, iar copiilor li se făcea mâncare cu usturoi şi li se desenau cruci pe mânuţă, ca să ţină la distanţă duhurile necurate.

În comunităţile rurale tradiţionale, fetele care voiau să se mărite ascundeau sub pernă un fir de busuioc, pentru a-şi visa ursitul în noaptea Sfântului Andrei.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare