La două săptămâni după petrecerile „oficiale” de Revelion, urmează aceeaşi sărbătoare pentru ortodocşii de rit vechi. Ei vor celebra trecerea în Noul An în noaptea din 13 spre 14 ianuarie. Această sărbătoare este celebrată de credincioşii creştini de rit vechi, care fac parte din biserici ortodoxe care nu au preluat calendarul iulian îndreptat precum şi de creştinii care nu au acceptat îndreptarea calendarului de către bisericile din care făceau parte.
CITEȘTE ȘI: Alertă de ninsori abundente în vestul ţării. Vine gerul: vor fi -10 grade Celsius la Timişoara
Pentru sârbi, ucraineni, ruşi şi lipoveni, această noapte înseamnă mese întinse până la ziuă, muzică şi multă veselie.
În noaptea de 13 spre 14 ianuarie, popoarele slave sărbătoresc Anul Nou pe stil vechi sau ajunul Sfântului Vasile. În această zi, gospodinele pregătesc masa de sărbătoare şi împart dulciuri, nuci şi mere pentru ca în anul care vine să fie belşug în casă. Anul Nou pe stil vechi întruneşte tradiţiile laice şi cele creştin-ortodoxe. Pe 13 ianuarie, după ce apune soarele, cete de tineri umblă cu „Pluguşorul”.
În popor, se spune că gazda la care vin urătorii va fi binecuvântată tot anul şi va fi păzită de cele rele. În satele din Republica Moldova obiceiurile de Anul Nou sunt păstrate şi astăzi cu sfinţenie. Cete de tineri colindă uliţele satului şi pocnesc din bice. Aceştia urează din casă în casă cu talăngi şi buhaiuri pentru un an mai roditor şi mai îmbelşugat. Apoi, tineri încing şi dansul căluţilor, pentru ca gospodăriile să fie protejate în anul care vine. Obiceiul de a ura în prag de An Nou datează din cele mai vechi timpuri. Flăcăii colindă în ultimele zile ale anului prin sat şi fac urări pentru fertilitatea pământului şi belşugul gospodăriei. Potrivit tradiţiei, îmbrăcaţi în haine tradiţionale şi purtând măşti care întruchipează diferite figuri mitologice, băieţii cântă şi dansează pentru a întâmpina noul an cu voie bună. Se păstrează de asemenea obiceiul pregătirii unor mâncăruri speciale pentru sărbători: clătite cu brânză şi carne, vărzări, cozonaci, cârnaţi şi sarmale.
Decalajul de 13 zile dintre sărbătorile oficiale ale creştinilor ortodocşi şi ale celor de rit vechi a apărut în anul 1924, când unii credincioşi au refuzat să adopte calendarul Gregorian, menţinându-l pe cel Iulian. În România trăiesc peste un milion de adepţi ai Bisericii Creştin-Ortodoxe de Stil Vechi, îndeosebi ruşi lipoveni şi sârbi. O veche tradiţie în comunităţile sârbeşti din Timişoara spune că cei care se lasă acoperiţi înainte de miezul nopţii de fustele ţigăncilor vor avea noroc tot anul.
Desigur, în schimbul norocului pe un an, ţigăncile solicită răsplata în bani. Sârbii din Banat obişnuiesc, de asemenea, să spargă de podea paharele din care au băut prima şampanie în Noul An, ca să scape de ghinioane şi să fie sănătoşi tot anul.
