-Au trecut trei ani de când am scris despre tine și alți câțiva foarte tineri interpreți din această zonă folclorică, Țara Făgetului, reprezentativă. Acum înveți la Liceul ”Traian Vuia” din Făget, faci naveta, din Mănăștiur fiind. Ce a macat semnificativ, în evoluția ta, perioada aceasta?
– Activitatea școlară, sunt în clasa a X-a, am intensificat și studiul ce ține de pasiunea mea, însă cea mai mare realizare este că în luna septembrie a anului trecut am fost admisă la Școala Populară de Artă din Timișoara.
– Faptul că nu ai neglijat pregătirea și străbați, des, atâta drum, dovedește seriozitate și temeinicie. Știi, după muncă și răsplată. Nu doar în etapa în care te afli, ci întotdeauna.
– Nu este ușor. Am mers trei ani la Buziaș, unde am făcut canto cu doamna Liliana Savu Badea și îi mulțumesc pentru tot. Mi-a fost ca o mamă. Merg și la Ansamblul folcloric ”Făgețeana”, nu doar pentru că îmi palce jocul, ci pentru că acest grup artistic face parte din viața mea.
– La vârsta ta ar trebui să ai un interpret drept model, la care să te raportezi în tot ceea ce faci ca solistă. Ai? Cine este?
– Profesorii mei sunt și interpreții model. Acum, la Școala Populară de Artă, sunt la clasa doamnei profesoare Iasmina Iova. De la dânșii am deprins tot ceea ce ține de muzică, dumnealor m-au învățat ce mi-am însușit până în prezent. Începând din clasa a IV-a, când frecventam Clubul Copiilor din Lugoj, unde am fost îndrumată de către domnul Ioan Țurcaș, apoi doamna Liliana Savu Badea, cum spuneam, domnul Mircea Cârțișoreanu, care mi-a fost alături la cei dintâi pași în întâlnirea cu folclorul.
– Te ghidează cineva în alcătuirea repertoriului? În ce constă acum?
– Cu grija doamnei profesoare Liliana Savu Badea am reușit să scot șase cântece, realizate și cu ajutorul domnului Doru Țăranu. Împreună cu elevii doamnei profesoare am realizat și două CD-uri. Sigur că îmi doresc să aduc pe scenă și alte melodii care, asta neapărat, să mă reprezinte.
– Costumele tale nu pot trece neobservate. De unde le ai?
– Sunt foarte importante pentru mine, le port cu mândrie și îmi este drag să le îmbrac. Am mare grijă de ele, le am de la bunica, tot ea m-a învățat și cum să le îmbrac. Câteva au peste o sută de ani, iar altele le-am cumpărat.
-Dacă, bunăoară, ne revedem peste alți trei ani, ce crezi că îmi vei spune?
– Că sunt studentă, că mi-am însușit, în mare parte, cunoștințele ce definesc un bun interpret de folclor. Și că am – tare mult îmi doresc- formația mea cu care, acolo unde suntem doriți, unde o să fie nevoie de noi, o să fim prezenți. Dar, până atunci, mulțumesc ziarului că este alături de noi, cei aflați la început de drum. Dar și părinților, desigur, pentru efortul pe care îl fac încât eu să-mi împlinesc rostul.
– Este drum destul de străbătut. Să ai izbândă!
– Mulțumesc mult!
