Primăria Timișoara reinventează administrația. Funcționarul public, între Excel, lumânare și „mafia cimitirelor”
Într-un oraș care se revendică drept laborator de bune practici administrative, Primăria Timișoara pare să fi brevetat un nou model de management public: funcționarul scos din birou și trimis să numere cruci, sub coordonarea unei societăți din subordinea primăriei care, paradoxal, tocmai asta ar fi trebuit să facă. Și asta.
Horticultura e în pauză, firmele private au fost eliminate
Cimitirele Timișoarei au deja administrator. Se numește Horticultura SA, societate aflată în subordinea Consiliului Local, cu obiect de activitate explicit legat de spațiile verzi și, mai nou, de administrarea cimitirelor. Doar că, în loc ca această societate să își exercite atribuțiile cu personal propriu, logistică și responsabilitate clară, Primăria a decis să improvizeze: a trimis funcționari publici din cu totul alte structuri să facă muncă de teren care nu le aparține.
Astfel, într-un oraș cu o societate de administrare a cimitirelor, administrația a ales să folosească angajați din Poliția Locală, Direcția de Asistență Socială, Administrația pentru Sănătate și Educație, transformându-i temporar în recenzori ai morților. Nu prin voluntariat, nu prin detașare legală clar explicată, ci printr-o dispoziție care a produs mai multă confuzie decât ordine.
O sarcină macabră, umilitoare și aberantă
Penibilul situației derivă din faptul că primarul, care a făcut și un videoclip în cimitir acum câteva săptămâni, nu are încredere în proprii subordonați, mai exact în cei de la Serviciul de Patrimoniu (Gestionare Cimitire) plus angajații de la Horticultura, cei care ar trebui să se ocupe efectiv de administrarea cimitirelor.
La fel cum nu are încredere în firmele private de profil, care au făcut aceste servicii specializate ani de zile, dar pe care primarul Fritz le acuză de tranzacții dubioase cu locuri de veci, management deficitar, nerespectarea obligațiilor contractuale privind întreținerea și curățenia. Adică, cam orice motiv pentru a rezilia sau a nu mai prelungi contractele de externalizare către firmele din domeniul cimitirelor și al pompelor funebre.
Situația a fost semnalată public de consilierul local Roxana Iliescu, într-o postare care nu lasă loc de interpretări și pe care o redăm integral, exact așa cum a fost publicată:
“Citiți și vă cruciți!
Primarul Fritz a trimis funcționarii publici să numere crucile din cimitire, la propriu!
Demersul este unul abuziv, în contextul în care cei vizați nu au nicio atribuție în fișa postului în legătură cu acest tip de acțiune, iar modul în care au fost desemnați să execute Dispoziția primarului, rămâne o nebuloasă!
Astfel, peste 40 de funcționari publici din aparatul de specialitate al primăriei, din Poliția Locală, de la Direcția de Asistență Socială și de la Administrația pentru Sănătate și Educație, fără nicio atribuție în fișa postului raportat la acțiunea întreprinsă de primar, zilele astea numără crucile din cimitirele orașului.
Acțiunea se desfășoară în intervalul 04.12.2025- 31.03.2026, cu posibilitatea de prelungire.
Astfel, echipe de câte două persoane, se află în aceste zile în cimitirul din Șagului, Lipovei ( partial- Calea Sever Bocu), Buziașului, Rusu Șirianu și Stuparilor.
Pe lângă număratul crucilor, funcționarii publici mai au o serie de atribuții, printre care: identificarea persoanei decedate, anul decesului, identificare parcela, starea locului de veci etc.”, a scris consilierul local Roxana Iliescu, pe Facebook, marți, 16 decembrie 2025.
De la „mafia cimitirelor” la funcționarul cu carnețelul
Tot acest episod nu apare din senin. El își are originea într-o postare video a primarului Dominic Fritz, în care acesta susținea că administrarea cimitirelor nu mai trebuie concesionată către firme private, pentru că ar exista o așa-numită „mafie a cimitirelor” care ar vinde locuri de veci cu mii sau chiar zeci de mii de euro.
Afirmație gravă. Explozivă. Cu potențial penal.
Problema este că, până în prezent, nu au fost prezentate dovezi concrete care să susțină aceste acuzații: nici plângeri penale, nici anchete oficiale finalizate, nici rapoarte publice care să cuantifice fenomenul. „Mafia cimitirelor” a rămas, cel puțin la nivel public, un concept retoric, nu un fapt demonstrat.
Cu toate acestea, decizia a fost luată: eliminarea firmelor care administrau cimitirele și transferul activității către Horticultura SA. Doar că această mutare, în loc să producă ordine și eficiență, pare să fi creat un vid operațional. Iar acest vid este umplut acum cu funcționari publici trimiși pe teren, ca soluție de avarie.
Horticultura SA este administrator pe hârtie dar absență pe teren
În mod legitim, se ridică o întrebare incomodă: ce face, concret, Horticultura SA în cimitirele Timișoarei?
Dacă societatea ar funcționa la capacitate normală, cu personal suficient și atribuții exercitate efectiv, nu ar fi fost nevoie ca angajați din alte structuri să fie scoși din activitatea lor de bază pentru a inventaria morminte. Faptul că acest lucru se întâmplă sugerează fie o lipsă de capacitate operațională, fie o administrare defectuoasă, fie ambele.
Mai mult, există percepția – tot mai des exprimată în spațiul public – că eliminarea firmelor de administrare a cimitirelor a fost făcută și pentru a crea aparența unui obiect de activitate real pentru Horticultura SA, o societate care, în absența unor rezultate vizibile, risca să rămână o structură fără impact concret.
Administrație modernă sau improvizație birocratică?
În loc de digitalizare, avem carnețele.
În loc de proceduri clare, avem dispoziții neexplicate.
În loc de responsabilitate instituțională, avem funcționari care „se descurcă”.
Ironia amară este că, în timp ce primarul vorbește despre reformă, eficiență și eliminarea „mafiilor”, administrația ajunge să funcționeze prin soluții de tip cârpeală, care pun presiune pe angajați, ridică probleme de legalitate și decredibilizează exact discursul de modernizare pe care îl proclamă.
În Timișoara anului 2025, cimitirele nu mai sunt doar locuri ale memoriei. Au devenit simboluri ale unei administrații care, în lipsa dovezilor, preferă gestul spectaculos, iar în lipsa capacității, improvizația.
Și da, în tot acest timp, funcționarii publici continuă să se crucească.
De data aceasta la propriu, nu metaforic.
