E plin de explicaţii şi de cauze despre eşecul referendumului. Foarte mulţi vorbesc despre eşecul clasei politice, despre palma dată partidelor politice, dar şi despre pericolul generat de atacul la adresa unor instituţii fundamentale: familia, biserica şi, în ultima instanţă, votul, adică tocmai esenţa democraţiei.
CITEȘTE ȘI. 15 ani de puşcărie pentru tânărul care şi-a ucis iubita
Renunţăm la toate aceste valori, doar pentru că n-a trecut referendumul despre redefinirea familiei?
Desigur, politicul, poartă are o anumită responsabilitate, însă lucrurile sunt de o complexitate mai greu de înţeles decât o arată prezenţa de 20,96 la sută.
Haideţi să vedem cine s-a implicat total în susţinerea referendumului: Au promis partidele că se vor da peste cap ca să fie validat votul?
CITEȘTE ȘI: Maria Grapini a răbufnit după referendum: A fost ca un duș rece. Am cheltuit bani cu drag
Au mers primarii din poartă-n poartă, aşa cum fac la alegerile locale sau, cu voia dumneavoastră, şi la cele parlamentare şi prezidenţiale, ca să scoată oamenii la vot? Nu.
Începând cu întâiul primar al ţării, Gabriela Firea, şi terminând cu ultimii edili de cătune, marea majoritate s-au limitat, în cel mai bun caz, la a autoriza acţiunea de lipt afişe anemice. Cauzele? N-au orimit ordin precis sau chiar dacă li s-ar fi sugerat, n-au avut chef.
CITEȘTE ȘI: Gest de normalitate într-o localitate timișeană
Miza politică era mult prea mică pentru o implicare totală, aşa cum se întâmplă în alte scrutinuri.
I-au lăsat pe preoţi să facă mobilizarea, ştiind că aceştia nu dispun de metodele, logistica, propaganda şi resursele umane pe care le deţin primarii.
CITEȘTE ȘI: Anunţ important pentru pensionari. Toate pensiile vor fi virate pe card, din 2019
Rezultatul era inevitabil: apelul la morală şi la conştiinţă şi la morală al preoţilor n-a avut nici pe departe efectul pe care l-ar avea o mobilizare declanşată de primarul unei localităţi, cu tot ceea ce preuspune asigurarea unei prezenţe mari la urne: afişe peste afişe, întruniri zilnice, propagandă, manipulare, atcarui sub centură, transportul oamenilor la vot şiaşamai departe.
Am văzut ceva din toate astea la referendumul pentru redefinirea familiei?
Nici pe departe, iar asta ne arată o dată-n plus cât de importanţi sunt primarii în procesul electoral şi ce forţă au ei când partidele au nevoie de voturi.
Ce facem în acest caz, ca să vină lumea la vot, aruncăm în istorie metodele primarilor şi mergem doar pe conştiinţă, morală şi reţele de socializare?
Realitatea ne arată că ne-am învârti într-un cerc vicios, în care, vrând-nevrând, votul depinde de primarii noştri, buni sau răi. Dacă mergem pe conştinţă, rămânem la 20,96 la sută şi nu mai există reprezentativitate, aşa cum spune o regulă de aur a democraţiei.
Din păcate, nu pirmarii mai trebuie să treacă pe la primărie, ci preoţii să mai ia lecţii de la primprie.
Cel puţin, când e vorba de vot.
Pai nu ziceau ca e o initiativa cetateneasca, dorita de „popor”, nu un act politic? Acum se plang ca nu i-au ajutat politicienii?