Ionuţ Mariş s-a refugiat în comuna timişeană Ştiuca pentru a se putea dedica în linişte pasiunii sale. E maramureşean şi îi plac trupurile feminine, dar nu oricare, doar cele… sculptate. De aici i s-a tras şi necazul…
„Când eram mai tânăr, am învăţat la Liceul numărul 1 din Sighetul Marmaţiei. Eram la tâmplărie şi, trecând odată pe holul şcolii, am văzut prin uşa deschisă trupuri sculptate în lemn. Am simţit un imbold şi mi-am făcut rost de două dălţi.
CITEŞTE ŞI: Andreea Marin, atacată pe stradă
Am început să lucrez seara, la internat. Pentru început făceam lucrări mici, frunze şi flori. Făceam zgomot şi am ajuns în atenţia pedagogului. El îmi interzicea să lucrez, eu continuam. Şi până am terminat şcoala m-a tot fugărit…
Eu am ajuns însă să câştig primii bani din sculptură făcând garnişe pentru perdele”, mărturiseşte Ionuţ. Cu fiecare an, maramureşeanul s-a perfec- ţionat. A ajuns să lucreze în lemn porţi de biserici şi cruci.
CITEŞTE ŞI: Lovitură dură primită de cei 7 violatori din Vaslui!
„Când am venit în Ştiuca, m-am angajat la o fabrică de mobilă şi mi-a mers bine, pentru că meşteri în lemn nu mai sunt în zona asta până la Herculane şi Caransebeş. După cinci ani, am plecat la muncă în străinătate şi am lucrat în construcţii. Mi-era însă dor de mirosul de lemn şlefuit şi, pe când eram în Italia, luam scaune sau dulapuri aruncate şi le refăceam lemnăria aşa, din pasiune.
Din 2012, mi-am făcut un atelier acasă. Lucrez pe comandă fie pentru persoane fizice, fie pentru fabrici de mobilă. Clienţii îmi aduc materialul şi modelul, iar eu petrec şi 12 ore zilnic în atelier”, povesteşte bărbatul în timp ce desenează direct pe lemn, la scară mai mare, modelul comandat.
O uşă poate ajunge şi la 2.000 de euro, însă banii se câştigă cu trudă. „Nu fac avere, doar cât să-mi întreţin familia”, spune Ionuţ, în timp ce talaşul se prelinge sub mâinile lui
Da de ce s-a refugiat de acolo ? ai navalit tatarii sau barbarii ?!
Hahah