Timișoara pare, în special la orele de vârf, un oraș cu o circulație rutieră sufoca(n)tă, în care șoferii stau zeci de minute în trafic, iar pietonii sunt nevoiți să respire aer poluat de gazele de eșapament. E limpede pentru toată lumea că schimbările de infrastructură sunt absolut necesare, pentru a nu ajunge, în câțiva ani, să ne deplasăm cu și mai multă dificultate prin urbe.
Municipiul dispune de un document elaborat cu sprijinul Bănci Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, intitulat „Planul de Mobilitate Urbană Durabilă pentru polul de creștere Timișoara”, finalizat în decembrie 2015, prin care se urmărește crearea unui sistem de transport durabil, care să satisfacă nevoile comunităților din teritoriul său, vizând accesibilitatea, siguranța și securitatea, mediul, eficiența economică și calitatea mediului urban. Documentul vizează perioada 2016-2030 și conține un plan de acțiune, care, din diverse motive, nu este respectat.
Cei care au elaborat Planul de Mobilitate Urbană Durabilă (PMUD) au inclus în studiu atât municipiul Timișoara, cât și 15 comune din apropiere: Giroc, Săcălaz, Dumbrăvița, Giarmata, Moșnița Nouă, Sânmihaiu Român, Sânandrei, Ghiroda, Orțișoara, Șag, Dudeștii Noi, Becicherecu Mic, Pișchia, Remetea Mare şi Bucovăț.
Pasajul subteran Solventul, prioritar
În ceea ce privește infrastructura rutieră, PMUD propune proiecte cu termene precise. Pe listă se află, pe primul loc, finalizarea prioritară a închiderii vestice a Inelului IV, cu construirea unui pasaj inferior la Solventul, în perioada 2016 – 2018 (inclusiv cu o linie nouă de tramvai Solventul – Gara de Nord, în 2017 – 2018), urmată imediat de construirea unui drum nou între Str. Gării și bd. Dâmbovița (2019 – 2020).
Pe al doilea loc, se află efectuarea lucrărilor pentru închiderea Inelului II în partea de est, în perioada 2018 – 2022 (inclusiv realizarea proiectului de lărgire a Splaiului Nistrului în intervalul 2020 – 2021), iar apoi construirea noii radiale de vest, în perioada 2021 – 2022, a celor trei pasaje inferioare din partea vestică și nordică a inelului II în perioada 2022 – 2024.
Se află în plan și realizarea unei centuri suburbane în zona de sud, însă abia în 2023-2024, dar aceasta ar impune reabilitarea lucrărilor de artă din vestul arterei – nodul de pe strada Polonă și pasajul de cale ferată – în perioada 2017-2018.
Necesitatea pasajului subteran Solventul este explicată prin congestia pe rețeaua rutieră urbană din zonă. De asemenea, cea mai vestică stradă, dar și axă de transport public între nordul și sudul orașului (Calea Circumvalațiunii) se află, în fapt, la 750 de metri de centrul Timișoarei. Propunerea de creare a unei noi legături rutiere în vestul orașului, pe aliniamentul Inelului IV ar include construirea unui drum nou cu câte două benzi pe sens și linie de tramvai în prelungirea Căii Bogdăneștilor, până la bulevardul Dâmbovița.
Alte pasaje, tot pe sub pământ
O altă zonă vizată de multiple transformări este cea a Bulevardului Antenei și a străzii Demetriade, acestea fiind deja aflate în lucru, spre deosebire de zona Solventul, unde nu se întâmplă, deocamdată, nimic.
Două pasaje, destinate doar transportului rutier ușor, ar urma să fie construite: unul pe sub strada Demetriade și calea ferată și altul pe sub Strada Înfrățirii și bulevardul Take Ionescu. Vizată este și zona Piața Consiliul Europei – Calea Circumvalațiunii, unde ar trebui construite nu mai puțin de trei pasaje subterane, pentru a elimina gâtuirile din trafic. Unul dintre acestea ar fi chiar în piață, iar celelalte două la intersecțiile dintre Circumvalațiunii cu Gheorghe Lazăr, respectiv cu Coriolan Brediceanu. Desigur, proiectele sunt și mai numeroase și vizează și alte părți ale orașului.
Mulți bani, multe amânări
Conform calculelor făcute de specialiștii care au elaborat PMUD, toate transformările propuse pentru perioada 2016-2030 ar costa aproximativ 340 de milioane de euro. Dar, cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, lucrurile care par simple pe hârtie nu evoluează la fel de lin în viața reală.
Mai întâi, fondurile europene pe care se bazau o parte dintre proiecte nu au putut fi, deocamdată, accesate. La fel, masterplanul general de transport la nivel național, de care este legată, inevitabil, infrastructura rutieră a Timișoarei, încă nu și-a arătat roadele pe plaiurile bănățene.
O parte dintre probleme, cum ar fi construirea unor parcări supraetajate în zona centrală sau amenajarea de noi străzi, nu și-au găsit, încă, soluțiile cele mai potrivite. La ora actuală, timișorenii ar fi, probabil, mulțumiți să vadă finalizate pasajele Popa Șapcă și Jiul, dar, în același timp, nu-i rău să afle din timp ce li se pregătește.
S-ar putea – cine știe? – ca peste zece ani să nu mai recunoaștem străzile din Timișoara, iar timpul pierdut aiurea în trafic să devină o amintire bună de povestit copiilor și nepoților…
