Pământul arabil din Timiş şi-a dublat valoarea în ultimii doi ani. CU CÂT SE VINDE hectarul, în funcţie de zonă

Vremurile când hectarul se vindea cu 100 de mărci germane, adică primii ani postrevoluţionari, când ţăranii proaspăt împroprietăriţi nu deţineau un tractor sau utilaje, mulţi dintre ei având şi vârste înaintate, sunt definitiv apuse. De aproape un deceniu nu prea se mai fac astfel de tranzacţii decât pe sume din patru cifre, în euro.

Asistăm însă la o reală explozie a pieţei funciare timişene, pentru că în ultimii doi ani valoarea pământului arabil aproape s-a dublat. Fără îndoială, un rol însemnat în acest fenomen l-a jucat liberalizarea din 2014, când persoanele fizice străine au primit dreptul de a cumpăra teren agricol în România. Până în acel moment, alogenii puteau face asemenea achiziţii doar prin firme înmatriculate la noi.

Zone fertile, preţuri piperate

Într-adevăr, expansiunea în ţara noastră a latifundiarilor străini, preponderent italieni, a început cu Timişul şi a continuat chiar şi după ce paorii noştri şi-au mărit pretenţiile financiare. Pe tot cuprinsul judeţului, preţurile au crescut enorm, însă, din 2014 încoace. E foame mare de pământ atât în rândul străinilor, cât şi al românilor care au reuşit să-şi pună pe picioare nişte exploataţii medii sau mari.

Aflăm chiar despre tranzacţii deja perfectate la aproape 8.000 de euro pe hectar, în zone cu pământ foarte fertil, cum ar fi comuna Lenauheim, de pildă. Preţurile sunt piperate, în orice caz, cam la toţi ofertanţii. Bunăoară, în arealul comunei Checea, sub 5.000 de euro pe hectar nu se mai poartă discuţii, dar, în acelaşi timp, şi ofertele sunt foarte puţine.

Investitorii străini influenţează puternic piaţa

În comuna Giera, de asemenea, preţurile au sărit în aer în ultimii ani. Aici, fertilitatea terenurilor este medie pe marea parte a suprafeţelor arabile – clasa a treia, mai exact – iar majoritatea achiziţiilor se perfectează pentru 3.000 de euro pe hectar, deşi există şi terenuri mai bine preţuite, adică la 3.500 euro/mp, dar şi unele care, fiind poziţionate mai prost, de pildă în zone joase, inundabile, valorează doar jumătate din această sumă.

În orice caz, piaţa e influenţată de factori dintre cei mai diverşi. În cazul Gierei, un întreprinzător italian care a înfiinţat o foarte mare unitate de depozitare a cerealelor, având capacitatea de 60.000 de tone, plus o fabrică de ulei, a avut o mare influenţă în umflarea preţurilor. Desigur, comunitatea beneficiază, pe de o parte, de numeroase locuri de muncă create.

Fermierii români, însă, cu un ochi râd şi cu celălalt plâng, deoarece au la dispoziţie un achizitor de produse care, pe lângă faptul că e la o aruncătură de băţ, oferă preţuri foarte bune comparativ cu alţi cumpărători, dar, pe de altă parte, le-a îngreunat mult expansiunea exploataţiilor.

La Pădureni, terenul agricol valora, acum doi ani, între 2.000 şi 2.500 de euro pe hectar. Valoarea este astăzi aproape dublă, mai precis între 3.500 şi 5.000 de euro/ha.

Preţuri ceva mai temperate în partea de est

În cealaltă parte de judeţ, adică în cea răsăriteană, preţurile sunt, încă, ceva mai coborâte decât în arealele cu pământ din clasa întâi de fertilitate. Dar creşterea preţurilor este cam la fel de mare ca în restul judeţului, adică de circa două ori faţă de nivelul din primăvara lui 2014.

La Topolovăţu Mare, de pildă, unde clasele de fertilitate predominante sunt a treia şi a doua, în această ordine, cele mai frecvente tranzacţii sunt pentru valori cuprinse între 2.500 şi 3.000 de euro pe hectar. Există, totuşi, şi cazuri când se bate palma pentru 4.500 euro/ha în această comună cu o agricultură dinamică, în care activează exploataţii străine de mari dimensiuni, dar şi câţiva fermieri români cu ambiţii de mărire.