O secretară pe stil nou a ajuns director adjunct peste piețele Timișoarei, deși nu știe nici titlurile legilor cu care lucrează

O secretară pe stil nou a ajuns director adjunct peste piețele Timișoarei, deși nu știe nici titlurile legilor cu care lucrează

Pornim articolul de față de la afirmațiile făcute, în 4 aprilie, pe Facebook, de către Răzvan Negrișanu, arhitect, consilier local și vicepreședinte USR Timișoara: “Un lucru pe care l-am promis (și ne ținem de cuvânt) este că vom aduce profesioniști în administrație, oameni cu un CV impecabil, cu reputație nepătată, care au avut realizări în domeniile lor de activitate”.

Omul se referea la situația Rebeccăi Bedelean, funcționara municipalității dată în judecată de ANFP, la pachet cu primăria și cu primarul, caz despre care am scris în 5 septembrie 2021 și în 31 martie 2022, nu-l reluăm acum.

Ei bine, unul dintre profesioniștii cu CV impecabil, cu reputație nepătată și care a avut realizări în domeniul său de activitate bănuim că este și userista Cătălina Jahn, propulsată în urmă cu cinci luni în fotoliul de director adjunct la SC Piețe SA, societate având ca acționar unic Consiliul Local Timișoara.
O secretară pe stil nou a ajuns director adjunct peste piețele Timișoarei, deși nu știe nici titlurile legilor cu care lucrează

Notorietate calculată, pentru o sinecură așteptată

În vârstă de 38 de ani, doamna Jahn (născută Prohab și măritată cu arhitectul german David Jahn) a fost una dintre cele două protagoniste ale articolului intitulat “La Timișoara, un fost ajutor de bucătar și baby-sitter în Italia și o tânără care s-a ocupat de organizarea biroului într-o firmă nemțească vor să fie deputați” și publicat de ziarul nostru în 4 decembrie 2020.

Tânăra cu job în Germania era Cătălina Jahn, care nu avea nici o șansă de a deveni deputat, dovadă locul 7 ocupat pe lista USR Timiș, singurul scop al candidaturii sale fiind acela de a-i aduce o oarecare notorietate. Așa cum se întâmplase și în 1 februarie 2020, când Cătălina Jahn era anunțată de candidatul USR la Primăria Timișoara, Dominic Fritz, pe lista lărgită a candidaților partidului la Consiliul Local Timișoara (locul 21 din 31).

Așadar, cu două nominalizări inofensive pentru două rânduri de alegeri, Cătălina Jahn aștepta cuminte să vină și momentul său. Lucru care s-a întâmplat, cum spuneam, în noiembrie 2021, atunci când tânăra useristă a participat de una singură și a câștigat en fanfare (nota 9,80!) concursul de selecție pentru funcția de director adjunct la SC Piețe SA.

Întâmplător sau nu, performanța tinerei Jahn a trecut neobservată, n-a existat nici un comunicat de presă din partea societății respective sau din partea primăriei care să anunțe încă un implant reușit în administrația Timișoarei.

În ciuda promisiunilor USR reamintite pe Facebook de vicepreședintele filialei timișorene, Răzvan Negrișanu, alegerea partidului pentru postul de director adjunct la SC Piețe SA (sperăm că nu-și închipuie cineva că doamna Jahn a aterizat la sediul din Mehala din proprie inițiativă) a fost fix pe dos. Ca de obicei, avem argumente pentru ceea ce susținem.

Aceeași Mărie cu altă pălărie

Le luăm pe rând. Pe internet, pot fi găsite două CV-uri ale Cătălinei Jahn: unul redactat în limba germană, postat pe site-ul USR înaintea alegerilor parlamentare, și altul în limba română, disponibil pe site-ul www.piete-sa.ro, de când dumneaei ocupă funcția de director adjunct.

Între cele două CV-uri există neconcordanțe pe care, așa cum veți vedea mai jos, am încercat să le lămurim într-o discuție față în față cu Cătălina Jahn, de aceea nu insistăm acum pe ele. În esență, aflasem din CV-uri că doamna Jahn făcuse două facultăți în paralel – una de științe politice la Berlin și una de management agricol, la USAMVB (forma de învățământ de la distanță) -, apoi că lucrase la o firmă din Germania, iar după repatriere, la alte două firme din Timișoara.

Conform informațiilor prezentate în CV-ul doamnei Jahn postat pe site-ul SC Piețe SA, firma nemțească „comercializează drepturi de emisie și metale prețioase în toată Europa”, doar că formularea la timpul prezent este eronată, în condițiile în care firma din Berlin la care Cătălina Jahn a lucrat între martie 2010 și martie 2011 și-a încetat activitatea încă din anul 2015. Revenită în țară, Cătălina Jahn a mai activat la alte două firme din Timișoara (noiembrie 2011 – februarie 2015, mai 2015 – octombrie 2021), înainte de a obține postul de director adjunct la SC Piețe SA.

“Office manager” la firma din Berlin, “assistant manager” și funcționar administrativ la firmele din Timișoara, Cătălina Jahn a îndeplinit, de fapt, rolul unei secretare pe stil nou, fără absolut nici o legătură cu științele politice sau cu agronomia. Nu credem că mai trebuie să argumentăm de ce punem semnul egal între cele cele trei joburi expuse mai sus și cel de secretară, dar cine nu crede că e vorba despre aceeași Mărie cu altă pălărie este rugat să intre pe orice site cu oferte de locuri de muncă și se va lămuri instantaneu.
O secretară pe stil nou a ajuns director adjunct peste piețele Timișoarei, deși nu știe nici titlurile legilor cu care lucrează

Broker prin contagiere

Și acum o paranteză: în 1 februarie 2020, la anunțarea listei lărgite a candidaților USR Timiș la Consiliul Local Timișoara, Cătălina Jahn era prezentată drept… broker! Conform DEX, brokerul este o persoană fizică sau juridică autorizată, care se ocupă, în numele clienților, cu tranzacționarea valorilor mobiliare, a unor mărfuri și servicii, în schimbul unui comision.

Înainte de a închide paranteza, o recapitulare: Cătălina Jahn a absolvit o facultate de științe politice și una de agronomie (de la distanță), n-a profesat nici un minut în domeniile respective, ci a avut trei joburi de secretară, dar partidul îi lipește eticheta de broker doar pentru că primul dintre cele trei locuri de muncă a fost, în urmă cu zece ani, la o firmă germană care comercializa certificate de emisii. Tare de tot…
O secretară pe stil nou a ajuns director adjunct peste piețele Timișoarei, deși nu știe nici titlurile legilor cu care lucrează

Orice secretară are în raniță bastonul de director

Cele trei joburi de secretară au fost arhisuficiente pentru ca doamna Jahn să poată participa la concursul de selecție pentru funcția de director adjunct la SC Piețe SA, deoarece, pe lângă diplomele de licență și de master în agronomie sau management pe care era obligatoriu să le dețină, candidații aveau nevoie de o vechime în muncă de trei ani. Nu de vechime în specialitatea studiilor, ci vechime în muncă, orice fel de muncă, adică inclusiv munca de secretariat.

În caz că ați uitat, redăm încă o dată fraza de efect a vicepreședintelui USR Timișoara, Răzvan Negrișanu: “Un lucru pe care l-am promis (și ne ținem de cuvânt) este că vom aduce profesioniști în administrație, oameni cu un CV impecabil, cu reputație nepătată, care au avut realizări în domeniile lor de activitate”. Îl rugăm pe domnul arhitect și consilier local să numere realizările Cătălinei Jahn în domeniile ei de activitate – științele politice și agronomia – și să ne comunice și nouă rezultatul…

“Vă trimit și CV-ul, și diplomele, că deja încep să mă enervez!”

Până atunci, așa cum v-am promis – iar noi chiar ne ținem de cuvânt -, vă dezvăluim cum a decurs discuția pe care am purtat-o miercuri dimineață, la sediul SC Piețe SA, cu directorul adjunct Cătălina Jahn.

“- În CV-ul pentru alegerile parlamentare apare că ați făcut facultatea de științe politice la Berlin în perioada octombrie 2004 – septembrie 2009, iar în CV-ul pentru angajarea la SC Piețe SA apare perioada octombrie 2004 – septembrie 2010…

– CV-ul pentru alegerile parlamentare era un CV făcut în fugă, aș vrea să nu ne mai legăm de acel CV, pentru că acela l-am făcut în fugă, l-am trimis și nici n-am știut că o să mi se preia acel CV. Probabil diferă anii, nu știu exact acum, puteți să le vedeți… Nu cred că contează anii exact, eu pot să vă pun toate diplomele la dispoziție. Acum nu mă luați cu anii, pentru că nu mai țin minte exact, trebuie să mă uit și eu pe documente… Acum ați venit să-mi faceți interviu pe CV sau pe ce facem noi aici? Ca să înțeleg și eu exact!

– Doamnă Jahn, vă deranjează că încerc să lămuresc niște aspecte din CV-ul dumneavoastră?

– Nu, dar, dacă știam, îmi făceam și eu copii după CV, să vă spun anii exact, dacă e așa de important. Mă simt deja agresată! (n.r. – ???) Începeți să mă luați așa cu anii, care să-i știu așa… (n.r. – pocnește în același timp din degete, pentru a sugera faptul că am luat-o pe neașteptate cu solicitarea noastră).

– Deci dumneavoastră nu știți între ce ani ați făcut o facultate?

– Acu’ zece ani…

– Eu am făcut-o acum 25 de ani și știu și acum…

– Foarte bine, eu nu mai știu exact, eu nu am ținut cont exact la ani.

– Spuneți-mi măcar în ce an ați terminat facultatea de la Berlin…

– În 2009 (n.r. – în timp ce discutam, interlocutoarea noastră își găsise în telefon CV-ul și ni l-a și transmis pe WhatsApp, gest inutil, pentru că îl aveam deja).

– Păi până la urmă văd că e corect CV-ul de la alegerile parlamentare, nu cel depus la SC Piețe SA… În fine, dumneavoastră spuneți că ați făcut cinci ani de facultate, între 2004 și 2009, iar pe site-ul universității din Berlin scrie că la facultatea de științe politice se fac șase semestre, adică trei ani.

– Da, am întrerupt un an, pentru că am fost însărcinată și am născut băiețelul.

– Deci cât ați stat acasă în concediu de maternitate?

– Un an.

– OK, ați făcut trei ani de facultate, un an ați stat în concediu maternal, ies patru ani, nu cinci câți ați trecut în CV, de ce apare un an în plus?

– Următoarea întrebare, vă rog… (n.r. – moment în care ne-am adus aminte brusc de fostul ministru al justiției, pesedistul Florin Iordache, cu a sa “Altă întrebare!”).

– OK. În ce perioadă ați urmat, de la distanță, cursurile Facultății de Management Agricol din Timișoara?

– Până în 2012, cu masteratul.

– Și când ați început facultatea?

– Am început în timpul facultății pe care o făceam la Berlin, stați că găsesc acum… (n.r. – butona de zor telefonul pentru a găsi în CV anul în care a început facultatea din cadrul USAMVB…).

– Repet, mi se pare stupefiant…

– Nu le știu pe de rost, hai să fim serioși… 2007 – 2009, iar în 2012 am terminat masteratul (n.r. – găsise, în sfârșit, pasajul cu pricina din CV).

– Deci ați făcut trei ani de masterat și doi ani de facultate?

– Vă trimit și CV-ul, și diplomele, că deja încep să mă enervez! Spuneți, vă rog, următoarea întrebare! Ați venit acum să mă întrebați exact anii?! Știu că dumneavoastră aveți o problemă cu noi, pentru că fac parte dintr-un anumit… dintr-o anumită culoare politică, știu că veniți aici să mă luați așa și cumva să găsiți o chichiță… Eu aș prefera să discut pentru ce sunt aici și programul pe care vreau aici să-l implementez, nu să discutăm despre CV-uri de o sută de ani…

– Dumneavoastră puteți să-mi răspundeți sau să nu-mi răspundeți…

– Da și eu evit să vă răspund!

– OK, doar că nu am înțeles cum ați făcut facultatea în doi ani, când ea se face în patru ani.

– Uitați-vă pe CV, că vi l-am trimis!

– Păi aveam CV-ul dumneavoastră, mi-am pregătit întrebările în funcție de CV. Deci nu știți să-mi explicați cum ați făcut facultatea în doar doi ani?

– Da, sunt incompetentă, asta vreți să scrieți probabil în articol…

– Puteți să-mi enumerați câțiva profesori care v-au predat la Facultatea de Management Agricol și disciplinele respective?

– Nu, nu, nu! Eu vreau să știu pentru ce sunteți aici! Pentru ce s-a întâmplat acum zece ani sau vă interesează pentru postul pe care-l ocup în momentul de față?

– Trec la următoarea întrebare: îmi puteți spune câte legi ați avut de învățat pentru procesul de selecție în vederea ocupării funcției de director adjunct?

– Le găsiți pe site, au fost cel puțin zece.

– Puteți să-mi spuneți trei dintre ele?

– Da, legea 109, legea 31 și legea 145.

– Legea 31 la ce se referă?

– Pot să mă uit pe site…

– Păi nu știți la ce se referă fără să vă uitați? 31 din ce an?

– Bun, haideți să continuăm interviul…

– Păi mi se pare că e o chestiune importantă…

– OK, le-am învățat, se pot găsi pe site, nu cred că trebuie să le știu pe de rost, să fim serioși!

– Dumneavoastră nu știți la ce se referă legea 31?! (n.r. – Legea 31/1990 privind societățile comerciale este cel mai important act normativ din domeniul comerțului)

– Ce folosesc eu cel mai mult este legea 145, înțelegeți? Cu asta mă zbat eu aici și cu asta lucrez.

– OK, cum se numește legea 145? Legea pentru…?

– Ufff, nu știu să vă spun acum exact…

– Păi toată ziua lucrați cu ea…

– Da, lucrez cu ea, este legea… Nu pot să spun acum, îmi pare rău, am și emoții, deja m-am și enervat…

– Bun, dar nu știți nici legea 31? Din ce an e legea 31?

– Pot să vi le scot din sertar? Nu trebuie să le știu, că le pot căuta. Nu cred că le știți nici dumneavoastră pe de rost pe cele din domeniul dumneavoastră! Haideți să fim serioși, acum mă întrebați legi și mă întrebați chestii… Ați venit să vorbim despre ce?

– Deci dumneavoastră nu puteți să îmi spuneți la ce se referă aceste legi decât dacă vă uitați peste ele?

– Da, bineînțeles! Nu cred că cineva știe pe de rost absolut tot ce scrie aici (n.r. – răsfoiește nervoasă teancul de legi din bibliografia “studiată” pentru concursul de selecție).

– Dar eu vorbesc despre numărul și titlul legii, nu despre conținutul acestora…

– Da, le caut pe internet de fiecare dată când am nevoie! De ce nu vreți să știți ce vreau să fac aici, ce viziuni am, ce am implementat, dacă tot sunteți interesat de postul meu de aici, care văd că vreți să luați din trecut nu știu ce chestii. Dacă vreți să mă acuzați și să scrieți la fel, un raport din ăsta despre cât e de proastă directoarea adjunctă pusă nu știu cum, că doar știu ce va urma…”.

Când îți faci iluzii, riști să ai deziluzii…

Acum, de ce să nu recunoaștem, avea și Cătălina Jahn dreptatea ei atunci când se plângea că știe ce va urma, fiindcă, se știe, adevărul doare. Când i-am telefonat, luni dimineață, rugând-o să ne răspundă la câteva întrebări, doamna Jahn ne-a explicat că e foarte ocupată, ulterior, pe WhatsApp, convenind cu dumneaei să ne întâlnim miercuri dimineață, la sediul SC Piețe SA.

Este foarte posibil ca, în cele două zile avute la dispoziție, Cătălina Jahn să-și fi pregătit poezia despre obiectivele mărețe pe care și le-a propus în noua funcție sau despre vizitele de lucru prin piețele Timișoarei, imortalizate deja în fotografii postate cu mândrie pe Facebook, astfel că e de înțeles debusolarea tinerei directoare când a realizat că noi o întrebăm cu totul altceva…

Atât de supărată a fost doamna Jahn, încât a șters mesajul cu CV-ul pe care ni-l trimisese pe WhatsApp în timpul discuției. Din nou, un gest inutil, pentru că oricum, pe lângă faptul că deja îl aveam, îl descărcasem și pe cel pe care ni l-a trimis miercuri dimineață.

Cătălina Jahn ne promisese că ne va trimite pe WhatsApp și lucrarea privind “Viziunea de dezvoltare a piețelor”, pe care a prezentat-o în fața comisiei de concurs, dar credem că nu mai e cazul să o așteptăm. Deși suntem convinși că ne-ar fi dat pe spate…
O secretară pe stil nou a ajuns director adjunct peste piețele Timișoarei, deși nu știe nici titlurile legilor cu care lucrează

Concurs de selecție sau recitare de poezii?

Punând cap la cap toate aceste detalii, devine evident că așa-zisul concurs de selecție pentru ocuparea funcției de director adjunct la SC Piețe SA a fost doar o mascaradă. Nu de alta, dar este absolut halucinant să susții că nu ai nevoie să știi nici măcar titlurile legilor pe care se presupune că le-ai tocit pentru concurs, dar în același timp să primești nota 9,80 din partea comisiei de examinare. Sau tot așa le-a răspuns candidata Cătălina Jahn și membrilor comisiei: “Stați puțin să găsesc legea despre care mă întrebați și vă citesc imediat din ea”?
O secretară pe stil nou a ajuns director adjunct peste piețele Timișoarei, deși nu știe nici titlurile legilor cu care lucrează

Mister elucidat

În ceea ce privește “studiile” de la distanță făcute de doamna Jahn la Facultatea de Management Agricol de la USAMVB, am aflat că ele există pe hârtie și, cu ajutorul unor surse de încredere, am elucidat și misterul care plutea în jurul datei la care tânăra useristă le-a început: anul 2005, nu 2007, așa cum apare în cele două CV-uri sau 2008, cum a menționat pe pagina personală de Facebook.

Dar faptul că numele Cătălina Prohab (numele de fată) apare în evidențele facultății ca absolventă cu diplomă de licență și ulterior ca deținătoare a masterului este departe de a ne impresiona. Chiar și forma de învățământ de la distanță presupune interacțiuni regulate cu profesorii, or este greu de crezut că doamna în cauză făcea naveta Berlin – Timișoara pentru că așa scrie în regulament. Nu mai spunem că doamna Jahn devenise și mamă în timp ce studia de zor la Berlin…

Revoluția bunei guvernări se face cu habarniști și sinecuriști?

La câteva ore de la întâlnirea cu Cătălina Jahn, l-am contactat telefonic pe Răzvan Negrișanu, autorul frazei cu care am început acest articol, rugându-l pe vicepreședintele USR Timișoara să ne precizeze care au fost realizările din CV-ul colegei de partid care au propulsat-o în funcția de director adjunct la SC Piețe SA.

Candid, domnul Negrișanu ne-a mărturisit că, în afară de detaliul că doamna Jahn “a terminat o facultate cu profil economic la Berlin”, nu cunoaște altceva despre pregătirea și cariera acesteia. Așadar și singurul lucru din CV-ul Cătălinei Jahn pe care Răzvan Negrișanu credea că-l cunoaște era incorect, științele economice fiind, de fapt, științe politice.

Ca atare, câtă încredere pot avea timișorenii în promisiunile clamate de domnul Negrișanu cu privire la aducerea profesioniștilor în administrație, a oamenilor cu un CV impecabil, cu reputație nepătată și care au avut realizări în domeniile lor de activitate, dacă fruntașii useriști au informații după ureche despre așa-zișii “profesioniști”? Vorba aia, teoria ca teoria, dar practica ne omoară…

Tânără și prezentabilă, căsătorită cu un arhitect german de succes, co-proprietară a două case impunătoare, una la Frankfurt pe Oder, alta în Timișoara, într-un cartier istoric, mamă a doi copii simpatici, Cătălinei Jahn pare să-i fi lipsit, totuși, ceva: o sinecură. Acum o are, e un om împlinit.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

7 thoughts on “O secretară pe stil nou a ajuns director adjunct peste piețele Timișoarei, deși nu știe nici titlurile legilor cu care lucrează

  1. O penibilă, ce să spunem mai sus. Sigur o știe și Nasleu, s-o fi iubit prin tumultoasele tinereturi. Sigur soțul, dl arhitect, are peste 60ani….și cu asta am spus tot!

  2. Va mărturisesc ca nu am citit întreg articolul, dar am savurat, litera cu litera, interviul. Mi-a fost îndeajuns! Va felicit pentru munca depusă și pentru corectitudinea/pertinenta întrebărilor. Sunt mut de uimire cum a putut raspunde aceasta doamna. Spune totul despre profesionalismul și pregătirea ei. Absolut tot. Succes!

  3. Nu e ca și cum am fi vrut un sfânt în poziția aia, dar nici nu poți să pui astfel de oameni acolo. Înțeleg și iritarea distinsei, avea ocazia să demonstreze că Stir cateceva la celelalte întrebări.
    Oameni noi, obiceiuri vechi…

  4. Domnule Brindescu, nu fiți rău. Aș vrea să vă amintesc o glumă veche, care zice, știți care e diferența între o secretară bună și una foarte bună ? O secretară bună spune bună dimineața domnule director, iar o secretară foarte bună spune, s-a făcut dimineață domnule director. Așa că nu fiți rău, cine știe ce calități ascunse, care o recomandă pentru o promovare urgentă, o fi avînd doamna și cine știe cu cine le exersează, doar nu vreți să le arate tuturor. Din păcate, asta e țara în care trăim și tragic e că timișorenii s-au lăsat prostiți de o șleahtă de incompetenți mincinoși și le-au dat pe mînă cel mai frumos și bun oraș din țară, astfel că acum am ajuns să ne uităm cu jind la Cluj, Oradea și chiar Arad, orașe care nici nu visau în urmă cu 30 de ani să ajungă măcar pe aproape ca Timișoara. În rest, să auzim numai de bine și mult succes în anchetele și articolele dumneavoastră, unele din puținele lucruri pentru care mai merită citită Renașterea !

  5. Astea sunt informatii de gradinita de grupa mica , tipa e mult mai penibila decât o afișați voi în editorialul acesta

  6. @Donimic Fritz

    1. Articolul asta nu e editorial.
    2. Daca aveti informatii de grupa mare, nu ezitati sa imi scrieti pe adresa de mail [email protected].
    3. Nu am epuizat încă subiectul, aveți puțină răbdare.

Lasă un răspuns