Mirel Opriș, o viaţă în slujba semenilor…
Este voluntar, ofițer de pompieri trecut în rezervă cu gradul de locotenent-colonel, de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Banat” al Judeţului Timiș.
S-a născut la Turda, dar soarta a făcut ca el să vină la Timișoara în anul 1991 și să fie angajat la, pe atunci, Grupul de Pompieri „Banat” al Județului Timiș.
În anul 2004, Mirel Opriș pune bazele constituirii Societății de Protecție împotriva Focului, Sucursala Timiș AGIR (S.P.F.Filiala Timiș AGIR) la sediul Grupului de Pompieri „Banat” al Județului Timiș, la inițiativa unui grup de profesori universitari, doctori, personalități locale, specialiști în domeniul protecției la foc sau altele, conexe acesteia, iar din anul 2018 activează în Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Ministerul Afacerilor Interne, Filiala Timiș unde este membru în comitetul județean.
Povestea lui, însă, nu a început ca atâtea altele cu câte un băiețel fascinat de mașina roșie cu sirenă, de spectacolul tulumbelor care luptă cu focul și de evidenta vitejie a bărbaților care stăpânesc flăcările dezlănțuite. Parcursul lui Mirel Opriș a fost diferit.
”De mic copil am dorit să ajut într-un fel oamenii, căci n-am avut parte de o viaţă uşoară, fiind orfan de tată. În pofida condiţiilor grele în care mi-a fost dat să cresc, am urmat liceul iar apoi am dat la facultate, unde am intrat din prima. Primul contact cu lumea pompierilor l-am avut în anii de liceu, la Câmpia Turzii, unde am asistat la câteva demonstraţii de gen, făcute de militari.
Ei ne vorbeau nouă, tineri în formare, despre misiunea lor nobilă şi salvatoare de vieţi, dar şi despre avantajele… pământeşti ale meseriei lor riscante, însă şi frumoase: siguranța locului de muncă, sumele de bani pentru acoperirea unor cheltuieli de hrană și haine şi pentru perioada concediului de odihnă, diurna dublă în caz de misiune şi alte asemenea. Mai pomeneau şi despre privilegiile legate de educația gratuită, ocaziile de calificare profesională, despre climatul de muncă sănătos, colegial, bazat pe respect reciproc, despre asistenţa post-carieră.
Cumva, toate acestea mi-au rămas în minte. Aveau să dea rod abia după ce am terminat facultatea. Eram inginer – absolvisem Construcţii de Maşini la Cluj-Napoca, în 1991 – dar mi s-a deschis un alt drum: ca pompier, ca militar. Având armata făcută, am putut să fiu activat ca ofițer la Grupul de Pompieri „Banat” al Judeţului Timiș.
Adaptarea la toate rigorile disciplinei cazone n-a fost uşoară, dar viaţa şi-a urmat cursul. Cu seriozitate şi efort, m-am pliat tuturor cerinţelor unei meserii care îţi dă multe, dar îţi şi cere multe”, mărturiseşte Mirel Opriş.
”E de la sine înţeles că a fi pompier presupune să ai curaj, dar mai e nevoie şi de alte calităţi, precum responsabilitatea, devotamentul, spiritul de sacrificiu și dăruirea faţă de semeni. Ce știe toată lumea este că pompierii sting incendii. Ei bine, meseria aceasta implică mult mai multe lucruri, un anume stil de viaţă, stăpânire de sine, echilibru în toiul unei mari doze de adrenalină, dar şi multă iubire faţă de oameni, faţă de tot ceea ce ne înconjoară.
Pompierii sunt… agenţii lui Dumnezeu, trimişi unde trebuie, atunci când trebuie, să aducă salvare în situaţiile cele mai dramatice. Da, stingem focul, dar uneori e nevoie să descarcerăm oameni, să-i scoatem din autovehicule implicate în accidente, să intervenim în caz de inundaţii, să salvăm oameni, animale şi bunuri din calea apelor, zăpezilor, furtunilor, cutremurelor.
Pompierii sunt de mai multe feluri. Pompierii obișnuiți care sting incendiile sau pompieri paramedici, cei care intervin la misiunile de acordare prim ajutor medical, pompieri alpiniști, pompieri scafandri etc. Riscurile meseriei sunt extrem de numeroase. Pompierul este cel care pleacă dimineața fără a ști când și dacă se mai întoarce. De multe ori pășeste dincolo de limite, pentru a înfrunta pericolul sau cel puțin o provocare majoră.
Este cel chemat la datorie pe caniculă, ger sau furtună, în caz de accident grav, inundaţii si incendii. Ca pompier faci orice e omeneşte posibil pentru a rezolva șituația de urgență la care ai fost chemat şi adesea e nevoie să fii şi creativ, să te descurci cu ceea ce ai prin preajmă, la îndemână. Pompierii sunt şi cei care organizează activități de prevenire a incendiilor și pregătire în domeniul situațiilor de urgență. Cu asta m-am ocupat eu la unitatea de pompieri la care am lucrat la Timișoara”, ne mai spune interlocutorul nostru.
Ales ca președinte al S.P.F. Sucursala Timiș A.G.I.R. în data de 23.06.2004, acesta s-a implicat ca voluntar şi respectiv specialist în domeniul protecției la foc pentru realizarea mai multor proiecte, printre care realizarea unei serii de parteneriate cu instituții din Timișoara și Timiș (Primăria Timișoara, Grupul de Pompieri „Banat” Timiș, Camera de Comerţ și Agricultură Timiș etc), organizarea de conferinţe.
Aflat la vârsta retrospectivelor, Mirel Opriş a consimţit să ne istorisească şi un caz aparte, unul din cele multe care i-au punctat cariera.
„Aş aminti despre incidentul aviatic produs la Timişoara în data de 28 februarie 2009, când un avion a aterizat de urgență pe Aeroportul din Timișoara, din cauză că roata din față a trenului de aterizare nu s-a deschis. Dispeceratul unității a alertat toate forțele care trebuie să intervină în asfel de situații. La vremea respectivă am fost în grupa operativă şi am participat direct la salvarea pasagerilor și aeronavei.
Avionul a survolat mai bine de o oră orașul Timișoara, trecând de două ori prin dreptul turnului de control, iar operatorii de trafic au confirmat că avionul nu are trenul de aterizare din față coborât. După consumarea combustibilului, acesta a aterizat pe pista aeroportului, pe un covor de spumă, pentru a reduce riscul unui incendiu. N-au fost victime, toţi cei 47 de pasageri şi cei patru membri ai echipajului au scăpat cu viaţă…„, ne-a povestit Mirel Opriş.
