Mircea Miclea, despre prima lui zi de școală: ”A venit domnul învățător, m-a văzut că eram un pic mai înalt decât ceilalți și m-a mutat în banca măgarilor”

Mircea Miclea, despre prima lui zi de școală: ”A venit domnul învățător, m-a văzut că eram un pic mai înalt decât ceilalți și m-a mutat în <banca măgarilor>”

Invitat în cadrul unei conferințe organizate de școala privată Aletheea din București, profesorul Mircea Miclea, fost ministru al învățământului, a vorbit deschis despre educație, rememorând, totodată, cu umoru-i caracteristic, prima sa zi de școală:

”Mi-am aduc aminte de prima zi de școală, când tata m-a luat de mână să mă ducă la școală – am făcut școala la mine-n sat. Era nervos, emoționat și el că începe școala și s-a tăiat cu lama.

M-a dus la școală, am stat la careu, apoi a intrat cu mine-n clasă și s-a dus la prima bancă și a spus: <Aici stai, în prima bancă! Pentru că acolo în spate, stau măgarii>.

După ce a plecat tatăl meu, a venit domnul învățător, m-a văzut că eram un pic mai înalt decât ceilalți și m-a mutat în <banca măgarilor>.

După aceea, tata m-a întrebat cum a fost la școală și i-am spus că bine – mi-a fost rușine să-I spun că stau în <banca măgarilor>. I-am zis abia după un trimestru…

Tatăl meu a procedat atât de sănătos cu mine! La început, în prima zi de școală a spus: <<Și dacă o să iei 10>>, că atunci se dădeau note de la 1 la 10, <pentru fiecare 10 pe care îl iei o să-ți dau 1 leu>.

CITEȘTE ȘI: Infiltrații intra și periarticulare. Soluții non invazive de tratament pot fi realizate acum în Ambulatoriul Spitalului Clinic CF Timișoara

Un leu însemna că puteai să-ți iei două bucăți de ciocolată cam atât (n.r. – cuprinzând între degetul mare și arătător o dimensiune imaginară nu mai mare de 3 cm). M-a ambiționat chestiunea asta și am început să iau 10. Și îmi dădea leul. Dar nu l-a ținut mult, cred că vreo două săptămâni…

A zis <Sunt prea mulți zece! Nu, nu merge așa… Eu n-am atâția bani! Toată săptămâna iei zece și atunci, la finalul săptămânii, eu îți dau un leu>. Nu mi-a convenit, dar tot era ceva. (…)

A trecut mai mult de jumătate de an, deja știam să citesc aproape tot, și m-am dus într-o sâmbătă seara cu carnetul și i-am spus: <<Uite, trebuie să-mi dai leul!>>. La care el a scos din geantă – venea de la fabrică – revista Cutezătorii, mi-a arătat-o și a zis: <>. Scria <<Preț 1 leu>>. Și mi-a zis <<Ăsta-i leu tău! Și de-acum încolo să nu mai ceri niciodată niciun ban!>>. Și s-a încheiat tot.

Am vrut să dau un exemplu cum trebuie să utilizezi recompensele. La început, le dai imediat după ce face copilul ceva bun, apoi, treptat, le dai amânat, nu le dai imediat, ca să-l înveți pe copil să persevereze în a face comportamentul respectiv, și-apoi, de la recompense artificiale, mergi la întăriri naturale, adică uite, asta e chestia care te ajută pe tine – <<Îți place revista? Poftim, ăsta-i leul tău!>>. Cam așa trebuie să procedăm când e vorba de a-i ajuta pe copiii noștri să se dezvolte.”

Mircea Miclea este profesor universitar la Departamentul de Psihologie a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

În perioada 2004-2005, a fost ministru al educației și cercetării. Și-a început activitatea profesională la o școală gimnazială din Turda, locul în care, după cum a mărturisit, fiind înconjurat de copiii care se lipeau de el cu multă afectivitate, se ducea mereu zâmbind: ”Acolo am trăit cele mai grozave momente de fericire!”.