Mii de timişoreni au umplut, duminică, bisericile ortodoxe din oraş, pentru a asista la slujba din Duminica Tomii, dar şi pentru a aprinde, de Paştile Morţilor, câte o lumânare pentru dragii lor răposaţi.
Mulţi dintre ei au luat apoi drumul cimitirelor, pentru a face acelaşi lucru lângă crucile celor trecuţi în veşnicie, dar şi pentru a da de pomană, conform tradiţiei, bucate care se găsesc pe masa de Paşti.
Din păcate, ceea ce ar fi trebuit să fie o pioasă aducere aminte a celor dragi trecuţi la cele veşnice s-a transformat, şi în acest an, într-o hărmălaie provocată de cei care se îmbulzesc, cu mâna-ntinsă, ca să primească ei pomana, şi nu alţii.
Credinţa populară spune că, la o săptămână după Înviere, vestea minunii făptuite de Iisus ajunge şi pe tărâmul celălat, ai cărui locuitori se pot şi ei bucura acum de sărbătoarea pascală.
„Vin eu des pe la mormântul lui, nu-i vorbă, da’ de Paştile Mici n-am lipsit niciodată, în cei zece ani de când soţul meu nu mai e. Îi aduc şi lui miel, îi fac pască şi drob. Şi ouă îi aduc, dar nu roşii, că nu se cade. Le vopsesc mai închis. Albastru sau mov sau verde, astea-s culori pentru praznicul ăsta”, ne spune Zinaida Leucuţa, o timişoreancă în vârstă, pe care am întâlnit-o în cimitirul din Calea Buziaşului.
Cu de-ale gurii, frumos rânduite în coşuri de nuiele acoperite cu ştergare, sfinţite deja la biserică şi bune de dat de pomană, au fost încărcaţi toţi cei care şi-au petrecut ziua de ieri lângă locurile de veci ale familiei sau prietenilor. Unii au turnat vin peste morminte, alţii le-au tămâiat, alţii le-au împodobit cu buchete proaspete de flori sau, din vreme, s-au îngrijit să le planteze cu mâna lor, pregătind locul pentru vară.
Cozonacii, ouăle, drobul şi celelalte au ajuns repede pe mâna pomanagiilor care au putut fi zăriţi în orice ţintirim, florarii şi lumânărarii au făcut vânzare bună, iar credincioşii au plecat către casele lor cu gândul că-şi vor fi făcut datoria faţă de cei trecuţi în lumea fără dor.
Au fost Paştile Morţilor sau al Blajinilor, o sărbătoare care reprezintă de fapt, un amestec între datinile creştine şi mitologia autohtonă. Credinţele despre blajini sunt multe şi contradictorii. Se spune că ar fi fost cei dintâi oameni de pe pământ, susţinând de atunci stâlpii cerului şi pe cei ai pământului. Legătura dintre ei şi lumea noastră este asigurată de cojile de ouă pe care gospodinele le pe apă curgătoare în Vinerea Mare sau în Sâmbăta Paştilor.
Dincolo, însă, de semnificaţiile vehiculate de etnologi, Duminica Tomii rămâne un prilej de comemorare a răposaţilor din neam, de pomenire a lor, dar şi de primenire a mormintelor, ultima dinaintea venirii verii.
Foto: Adrian Pîclişan
