La singura școală cu învățământ simultan din Timișoara, cadrele didactice predau benevol ore suplimentare

Din cele 55 de unități de învățământ din județul Timiș în care se predă simultan, una se află în Timișoara. În condițiile în care municipiul se confruntă cu o mare problemă în privința infrastructurii școlare, existând un deficit de spații care deservesc activităților didactice, la Școala Gimnazială nr. 4 (structură a Școlii Gimnaziale nr. 1) din Timișoara efectivul de elevi din gimnaziu și ciclu primar este insuficient pentru a putea alcătui câte o clasă completă. Astfel, s-a impus comasarea elevilor din clasele a VI-a și a VII, respectiv a III-a și a IV-a, procesul de instruire desfășurându-se simultan.

Spre deosebire de învățământul organizat în condițiile obișnuite, la cel simultan cadrele didactice alternează activitatea între cele două grupe de educabili, respectiv predarea cu sarcinile de lucru individual-dirijate. În acest caz, efortul dascălului este considerabil mai mare, dar și cel al elevilor, aceștia trebuind să își dezvolte într-un mod mai accelerat abilități de autodirijare în învățare, abordând, în același timp, și alte demersuri intelectuale față de cele clasice.

Școala online a adus cu sine o provocare suplimentară pentru învățământul simultan, prin prisma resurselor educaționale, a așa-zișilor ”timpi morți” în activitatea de predare, a atenției distributive, a construcției învățării ș.a.m.d. Din acest motiv, multe dintre cadrele didactice care predau în învățământul simultan au ales să desfășoare acum, benevol, ore suplimentare cu elevii, pentru ca aceștia să nu rămână în urmă cu conținutul lecțiilor. ”Este greu, dar și mai greu e pe calculator. Fiecare copil e o individualitate. Activitatea trebuie alternată astfel încât să nu existe timpi morți. Când eram la clasă, știam sigur cu ce informații pleacă elevii acasă; acum nu pot fi sigură. Trebuie să lucrez cu fiecare copil în parte și de aceea munca noastră continuă și după ore”, a mărturisit Maria Jichici, învățătoare la Școala Gimnazială nr. 4 din Timișoara pentru clasa simultană de a III-a și a IV-a, dezvăluind, totodată, faptul că activitatea didactică este îngreunată și de alți factori, de natură externă.

De exemplu, cazurile elevilor provenind din familii cu mai mulți copii, care, aflându-se în aceeași încăpere, pot perturba lecția, sau de lipsa instrumentelor informatice. ”Majoritatea lucrează de pe telefon. Din cei 17 elevi, doar doi au tablete. Dacă sunt mai mulți frați, intră la ore prin rotație. Din acest motiv, desfășor lecții cu ei și după-amiaza. De exemplu, o familie are nouă copii, dintre care șase sunt la școală și nu au fiecare un telefon sau o tabletă”, a afirmat învățătoarea. (Surprinzător sau nu, doar câțiva dintre părinții acestor elevi au depus o  solicitare pentru a primi tablete pentru copiii lor, deși au fost informați cu privire la această posibilitate). Dincolo însă de dificultățile legate de accesul la tehnologie sau efortul cognitiv, nu mai puțin de neglijat este și impactul psihologic pe care învățământul de la distanță îl are asupra elevilor. ”Am văzut o anumită tristețe pe fețele copiilor, pentru că nu pot comunica, nu ca înainte…”, a dezvăluit Maria Jichici, un dascăl cu o experiență didactică de 45 de ani în învățământul primar.

0 Comments

No Comment.