Așa se cade să ne spunem unul altuia, de ziua tuturor. 1 Decembrie, de la Revoluție încoace, este sărbătoarea națională a României.
În urmă cu 99 de ani, străbunii noștri au înfăptuit Unirea cea mare a provinciilor românești, îndeplinind astfel un ideal de veacuri al locuitorilor acestor meleaguri. Sunt destule voci care continuă să afirme că această zi nu este cea mai potrivită pentru a fi sărbătoarea tuturor românilor, că mult mai bine era dacă ar fi fost în alt anotimp – primăvara, vara sau chiar și toamna.
1 Decembrie nu ar fi bună de zi națională, căci e prea frig și vremea de obicei mohorâtă, cu ploaie măruntă, cu vânt ori chiar cu fulgi de nea poate influența manifestările organizate cu acest prilej. Românii, însă, nu au o dată istorică mai plină de semnificații ca aceasta.
Pentru cei mai mulți români, mai ales pentru cei plecați din țară, prima zi din decembrie, ce vine după ziua Sfântului Andrei, ocrotitorul României, e un eveniment de simțire națională care este sărbătorit tradițional. Pe lângă bucatele românești puse pe masa de sărbătoare are loc și un vin bun, tot din țară, atmosfera fiind însuflețită de cântece patriotice și inima mângâiată de frumoase colinde, mai noi sau mai vechi. Una dintre ele spune în primele versuri simplu, dar atât de sugestiv: „Mulți români de Sărbători nu-s acasă în țara lor/Și le curg numai lacrimi de dor./N-au pe masă cozonaci, nici alături pe cei dragi”…
Când unui sfert dintre români li se potrivesc aceste cuvinte, alte două milioane dintre ei trăind separat în Republica Moldova, înseamnă că România de astăzi diferă mult de cea de după momentul cu adevărat măreț de la 1 Decembrie 1918.
Probabil că, în prezent, românii din țară sunt comparabili ca număr cu cei răspândiți pe întregul mapamond. De aceea, să sărbătorești de ziua tuturor celor cu suflet românesc și să nu te gândești la acești conaționali ar fi complet greșit.
În lume ei sunt atât de omniprezenți încât probabil nu există nici un oraș mare din aproape orice țară pe străzile căruia să nu auzi vorbe în graiul de acasă. România și-a recucerit libertatea în urmă cu 28 de ani, iar noi, cei rămași în țară, trăim în democrația – cu bune și rele – posibilă în condițiile de la noi, așteptând prosperitatea promisă de politicieni, dar care este mult prea scumpă la vedere.
Deși răspândiți pe glob, unde poate că le este mai bine, chiar dacă nu mai ușor ca acasă, românii, în număr de milioane, au însă o patrie a tuturor, care este locul lor de obârșie, dar și de întoarcere. În fiecare an, de 1 Decembrie, gândul lor se îndreaptă către România, iar acest lucru le dă speranțe lor și celor din țară.
De fapt, din 30 noiembrie începând și până la Sfântul Ioan, în ianuarie, nici un alt anotimp nu este mai plin de sărbători ca acesta. În tot acest răstimp se trăiește în ecou de colinde și fiecare dintre români se gândește la cei dragi, oriunde s-ar afla ei, și prin aceasta la țară. La 1 Decembrie, pe lângă toate cel mai puternic este simțământul apartenenței la un spațiu și la un timp românesc care se trăiește din plin. La Mulți Ani, România! La Mulți Ani, române, fii mândru de țara ta!
