Kuncz-ul timişorean şi „farmecul” lui de… epocă

Sunt zone în Timişoara unde unii gospodari se confundă cu Meşterul Manole. Ce clădesc peste zi se distruge noaptea. Este cazul, de exemplu, al lui Vasile Solomeş, rezident al cartierului Kuncz.

Omul încearcă să îşi îngrădească terenul unde a plantat câţiva pomi fructiferi şi a cultivat nişte legume. Degeaba se străduieşte ziua, că noaptea totul se prăpădeşte sub furia, spune domnul Solomeş, a unor concitadini rebeli.

„Încerc să fac ceva şi tot nu reuşesc. Cum e posibil ca tot ceea ce cosntruiesc peste zi să fie distrus noaptea. Eu cam bănuiesc despre cine este vorba”, spune Vasile Solomeş, care bate apropouri la adresa unui vecin ce stă la câteva străzi depărtare.

De altfel, există în cartier zone rupte parcă de secolul în care trăim. Caprele sunt lăsate să pască pe stradă, priponite cu câte o funie de gardul din lemn, căruţe pline cu fier vechi stau să se prăbuşească peste trecători, iar maşinile abandonate sunt lăsate pe stradă, devenind un focar de infecţie.

cartiere Timisoara

Kuncz-ul este, uneori, spun câţiva locuitori din zonă, un cartier periculos. Pe de altă parte, mulţi timişoreni care locuiesc acolo s-au obişnuit cu vecinii mai gălăgioşi din fire, care fac orice pentru a se face… auziţi.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

4 Răspunsuri “Kuncz-ul timişorean şi „farmecul” lui de… epocă

  1. Sincere multumiri Redactie Renasterii pentru acest articol.Pacat ca D-l primar Robu se pricepe mai mult la fotbal si nu stie ca acest cartier e al Timisoarei.Poate o minune ar fii sa-l viziteze si sa ne spuna ce solutie ar avea ?

  2. Bunicule, eu pe vremea aceea am trait in cartierul Plopi, deci am fost vecini, cum s-ar zice. Faine vremuri, era peste in Bega, in Subuleasa si in Behela, la turbina era raiul pe pamant. Si cei din Kuncz (ii mai zicea si „Chicago”) erau ei cum erau, dar nu faceau nu stiu ce probleme. Te miscai liber, toata vara la strand, cu o rabla de bicicleta Carpati umblam prin zona pana la Mosnita sau la Ciarda, ba chiar la Albina la baie in Timis. Acum treaba s-a schimbat, daca merg la cimitirul Fabric (calea Buziasului) si pun un buchet de flori pe mormantul lui tata, cum m-am intors cu spatele, a si disparut. Niste indivizi cam… negriciosi…isi fac veacul in cimitir, la inmormantari se amesteca printre lume si íntind mana la coliva si la pomana, obraznici si chiar provocativi. De nesuportat.

  3. Altfel era viata in Kuncz acum aproape 50 de ani , cand ai mei, au vrut sa termine cu „ceapeu” si s-au facut oraseni….Nu se putea intra in oras decat cu ” comasare” si asta presupunea niste eforturi….Prima data am stat in chirie pe str. Baia, la fam. Opeltz – „Fagylajtos”, ca tata era coleg de serviciu cu Ioji….Acolo am invatat sa pescuiesc, ce mai crapi tinea Halastokul!….iar pe Kisbega prindeam plevusca….In apropiere, la „Turbina” am invatat sa inot …Acolo am invatat sa vorbesc ungureste, ca multi vecini erau unguri. Pe vremea aia erau putini tigani, doar pe str. Zefirului si Poiana Marului, dar n-avea nimeni nici o problema cu ei..Toata lumea muncea – tigancile se ocupau cu vanzarea de „bomboane agricole”…Fiecare strada avea un „deputat” iar sectoristul era zilnic prin zona. Exista scoala ( Am mers si eu un an la Gen. 4 apoi la „Pipos” ) – brutarie, Alimentara si cinematograf, la ” Cionca”…
    Apoi dupa o vreme ne-am mutat la bloc ca au primit ai mei in sfarsit locuinta si farmecul cartierului de la marginea Timisorii nu l-am mai cunoscut….Citind acest articol mi-au revenit amintiri de mult uitate intr-un coltisor al memoriei , pe care scrie „KUNCZ”!…..

Lasă un răspuns