De-a lungul vremii – vorbim de perioada de după 1989 -, foști pacienți sau rude ale acestora, ori firmele la care aceștia erau angajați și-au exprimat, într-un fel sau altul, gratitudinea pentru modul în care medicii din spitalul X sau Y și-au făcut meseria.
Multe asemenea dovezi de mulțumire, materializate, de regulă, în donații și sponsorizări au fost mediatizate fiecare în parte la vremea respectivă, însă unele au rămas anonime.
Despre un asemenea gest, făcut în urmă cu mai mulți ani, am aflat zilele trecute, în urma unui dialog purtat cu șeful secției Anestezie – Terapie Intensivă a Spitalului Județean Timișoara, medicul Ovidiu Bedreag.
Acesta ne-a povestit o întâmplare pe care a trăit-o personal, acum aproape zece ani, și care l-a marcat:
„Înainte de modernizarea mare din 2012, făcută prin fonduri europene, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș, prin fonduri de la Ministerul Sănătății, prima renovare am început-o încă din anii 2003-2006, profesorul Săndesc a inițiat lucrul acesta, am început să schimbăm fața secției.
Pe atunci, era o secție gri, ștearsă, prost iluminată, te gândeai cu groază la ce se întâmplă acolo, așa că am început modernizarea ei, iar una dintre cele mai mari donații a fost făcută de firma RCS-RDS, chiar de către domnul Zoltan Teszari (foto – patronul respectivei companii de telecomunicații are o avere cotată de revistele de profil, Forbes și Capital, între primele zece din România – n.r.)!
Bunica dumnealui a murit la noi în secție… Nimeni dintre noi nu-l cunoștea, nu știa cine este, iar dânsul, cu o modestie extraordinară, a venit pur și simplu și ne-a întrebat: Ce ați avea nevoie?.
Eu eram chiar de gardă când a murit bunica dumnealui și a venit în fața mea un om simplu, afectat de pierderea celui drag, care mi-a spus Domnule, am văzut că bunica mea a fost îngrijită, aș vrea să ajut, cu ce v-aș putea ajuta?. Domnule, – i-am răspuns – v-a murit bunica, cu ce să ne ajutați dumneavoastră pe noi?.
Pe atunci, prin 2006, n-aveam deloc internet, așa că i-am spus: Uitați, ne chinuim cu internetul ăsta, că nu pot să fac epicriza bunicii dumneavoastre….
La care omul spune OK, vă aduc eu internet, după care a dat un telefon și în 15 minute au venit două mașini cu două echipe, care ne-au tras pe loc fibră optică. Atunci am început să realizez cu cine stau de vorbă!
După care omul a insistat: Totuși, mai spuneți-mi de ce aveți nevoie. Atunci, văzând insistența și disponibilitatea acestuia, am spus că avem nevoie de rețea de intranet, ne-a făcut și rețeaua…
După ce ne-a băgat internetul pe loc, relația noastră cu dumnealui a continuat și, prin susținerea și implicarea firmei RCS-RDS, a fost demolată complet toată secția și reamenajată.
Atunci am făcut prima modernizare a secției: am decopertat toată secția, am dat jos faianța veche din 1974 și am înlocuit-o. S-au scos tone întregi de moloz de-acolo…
Era tavan turnat, un planșeu de beton cu un gol de un metru, prin care circulau șobolanii și în care se afla tubulatura veche, care nu mai folosea. Ei au dărâmat complet și au pus tavan fals”.
Într-adevăr, o poveste impresionantă, frapând mai ales modestia magnatului orădean și evitarea oricărei publicități în jurul gestului său…
