Ne-am dorit o politică altfel, adică fără pete de culoare, și iată o avem! De ce acest lucru, ce așteptăm de la politică și de la cei implicați în ea? Mare lucru nu, doar să ne facă… „mai fericiți”. Fericirea ar consta în faptul de a trăi mai bine.
De aceea, oricine ne dă ceva, fie și doar un mititel și o halbă de bere, devine omul nostru și îl votăm. Ba și cel care doar promite, deși nu are nici cea mai vagă idee (de altfel, nici nu-l preocupă!) cum va face ca să se țină de cuvânt, poate deveni favoritul. În ultimele sale luni de guvernare, Ponta și ai săi au fost atât de generoși cu românii, reducând taxe și mărind salariile bugetarilor și pensiile unora, care oricum nu erau chiar mici, și băgând spaima în FMI și ceilalți creditori internaționali ai țării, încât ar trebui, teoretic, de la 1 ianuarie 2016 să fim convinși că a început… epoca fericirii.
Prețurile, după aceste măsuri, ar trebui să dea înapoi, unele chiar au făcut-o. Mai mult de atât, petrolul a intrat și el în „spirala morții”, atingând un minim record. Situația consumului, iată, e pe cale să se îmbunătățească semnificativ și fiecare dintre noi vom mânca mai bine (nu vom bea însă și nici nu vom fuma mai mult prin locurile publice și nici nu va mai scoate rotocoale mentolate ori aromate, căci aparținem unei Europe parcă tot mai restrictive, în ciuda libertății afișate). Dacă mâncăm mai mult, însă, s-ar putea să nu fie chiar recomandat, căci vom avea probleme cu silueta, așa că parcă era mai bine când consumam mai puțin și mai prost.
Cum spuneam, există politiceni care ne pot face urări de prosperitate, ca Băsescu, de la care avem, spre neuitare, pus în ramă sloganul „Să trăiți bine!”, dar cum am trăit ar fi bine să nu ne aducem aminte, mai ales dacă am fost bugetari. Ceea ce ne-a urat el a îndeplinit Victor Ponta și, uite, trăitul bine ni se întâmplă, chiar și fără ei. Există o mică-mare problemă? Cât va ține? Pesimiștii spun că nu prea mult și ne vom întoarce iarăși la austeritate, căci atunci când dai cu o mână, trebuie să iei în compensație cu două. Optimiștii spun că poate să fie și mai mult apăsată pedala generozității.
Chiar dacă politica de acum pare cam plicticoasă (cum putea fi în timpul sărbătorilor, dacă nu așa?) există și câteva mici semnale pozitive, atunci când guvernul inodor și incolor, dar cam insipid, al președintelui Iohannis mai îndreaptă câte o aiureală, cum ar fi punerea la plata contribuției de sănătate a celor fără venituri. Cu toate acestea, românii rămân, și pe mai departe, tot candidați la fericire, acest vis fiind, desigur, irealizabil.
Trăiesc mai bine, însă nu prea le pot avea pe toate. De exemplu, autostrăzi. Ori sisteme de sănătate și de învățământ performante. Privind pe geam printre florile de gheață, nu prea vedem ceva nou, în afara unor zeci de partide cu trei membri care se agită ca musculițele prin grădina politicii. Pe scena ei, dar mai ales în culise, se întrevăd anumite regrupări și jocuri, și ele de o mică respirație, dar e prematur să spunem că am intrat în una dintre cele două campanii electorale.
Apele sunt însă în curs de agitare, iar când va da colțul ierbii vor deveni învolburate. Se fac calcule, sondaje, se aleargă după candidați cu șanse, deocamdată pentru locale. Să sperăm că, de această dată, președintele nostru „altfel” să nu vrea să aibă și „primarii lui”… Parcă ar fi cam mult, după ce am văzut cum stă treaba cu „guvernul meu”, nu credeți?
