Hoţii din tramvaie, „vânaţi” de un senior al urbei

Ajuns la 75 de ani, domnul David a învăţat, de-a lungul timpului, să se ferească de hoţi. Pe vremea comunismului i-a fost spartă locuinţa, iar cu ani în urmă a fost buzunărit la urcarea în tramvai, aşa că acum ştie cum să-i inducă în eroare pe cei care-i vor banii.

În aceste zile, în Timişoara şi-au făcut din nou apariţia găştile de hoţi care jecmănesc călătorii aflaţi în mijloacele de transport în comun.

Joi, domnul David a fost încolţit de trei persoane în timp ce se afla în tramvaiul 2. Două doamne tinerele, de vreo 30 şi ceva de ani, şi un domn înalt, zvelt, puţin nebărbierit, l-au observat pe bătrân, considerându-l o pradă uşoară.

Avea pe deget un inel şi în mână o borsetă burduşită. S-au tot plimbat prin jurul lui până l-au înghesuit într-un colţ. Acolo i-au deschis borseta. Însă, surpriză! Domnul David avea doar pungi. „”Na, ai şi deschis fermoarul… N-ai găsit nimic, nu?”, i-am spus, apoi i-am dat cu borseta peste cap.

N-a zis nimic, dar culmea, nici o persoană din tramvai nu a reacţionat. Am încercat să îi conving pe oameni să coboare în staţie cu mine, la Prefectură, să mergem la poliţie, dar nu am reuşit. Culmea este că nici o persoană din tramvai nu a reacţionat.

Au rămas călătorii cu hoaţele acolo, să meargă mai departe. Eu sunt păţit. Am mai fost furat în urmă cu câţiva ani la urcarea în tramvai, când se înghesuiau toţi şi m-am trezit fără portofelul din buzunarul de la spatele pantalonilor.

Acum m-am învăţat minte. Nu-l mai pun acolo. În buzunarul de la spate pun doar pungi, ca-n borseta asta”, spune domnul David. Pe vremea comunismului, pe când era plecat în concendiu în Ardeal, hoţii i-au intrat în locuinţă. N-au luat cine ştie ce, pentru că nu avea averi, s-au servit doar cu nişte pahare de cristal. Ajuns acasă, a fost întâmpinat de doi miliţieni.

Unul a rămas cu soţia lui într-o încăpere, iar pe celălalt l-a urmat el, pentru ridicarea de probe. „”Să nu atingi nimic!”, mi-a spus miliţianul. Am umblat după el cu mâinile la spate. La un moment dat a deschis dulapul. Hainele erau răvăşite. Aveam acolo vreo două pături şi s-a apucat să căute pe sub ele. „Asta e percheziţie sau anchetă?”, l-am întrebat. S-a uitat urât la mine.

La un moment dat, au ieşit amândoi pe hol, apoi s-au întors. A deschis servieta. Credeam că are acolo o trusă profesională pentru ridicat amprente. Ştiţi ce avea? Un caiet de matematică din ăla cu tabla înmulţirii pe spate.

L-a deschis, mi-a trecut numele şi numărul de telefon şi mi-a zis că mă sună să mă anunţe despre rezultatele anchetei. Nici până în ziua de azi n-a făcut-o. Aşa se făceau anchetele pe vremuri”, spune domnul David.

Părerea lui de rău este că lumea se implică prea puţin atunci când ar trebui să intervină pentru a-şi apăra bunurile, pentru a prinde persoane certate cu legea tocmai pentru a pune capăt unor asemenea găşti care terorizează urbea de ceva timp.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns