Hoţii din tramvaie, „vânaţi” de un senior al urbei

tramvaiul 2

Ajuns la 75 de ani, domnul David a învăţat, de-a lungul timpului, să se ferească de hoţi. Pe vremea comunismului i-a fost spartă locuinţa, iar cu ani în urmă a fost buzunărit la urcarea în tramvai, aşa că acum ştie cum să-i inducă în eroare pe cei care-i vor banii.

În aceste zile, în Timişoara şi-au făcut din nou apariţia găştile de hoţi care jecmănesc călătorii aflaţi în mijloacele de transport în comun.

Joi, domnul David a fost încolţit de trei persoane în timp ce se afla în tramvaiul 2. Două doamne tinerele, de vreo 30 şi ceva de ani, şi un domn înalt, zvelt, puţin nebărbierit, l-au observat pe bătrân, considerându-l o pradă uşoară.

Avea pe deget un inel şi în mână o borsetă burduşită. S-au tot plimbat prin jurul lui până l-au înghesuit într-un colţ. Acolo i-au deschis borseta. Însă, surpriză! Domnul David avea doar pungi. „”Na, ai şi deschis fermoarul… N-ai găsit nimic, nu?”, i-am spus, apoi i-am dat cu borseta peste cap.

N-a zis nimic, dar culmea, nici o persoană din tramvai nu a reacţionat. Am încercat să îi conving pe oameni să coboare în staţie cu mine, la Prefectură, să mergem la poliţie, dar nu am reuşit. Culmea este că nici o persoană din tramvai nu a reacţionat.

Au rămas călătorii cu hoaţele acolo, să meargă mai departe. Eu sunt păţit. Am mai fost furat în urmă cu câţiva ani la urcarea în tramvai, când se înghesuiau toţi şi m-am trezit fără portofelul din buzunarul de la spatele pantalonilor.

Acum m-am învăţat minte. Nu-l mai pun acolo. În buzunarul de la spate pun doar pungi, ca-n borseta asta”, spune domnul David. Pe vremea comunismului, pe când era plecat în concendiu în Ardeal, hoţii i-au intrat în locuinţă. N-au luat cine ştie ce, pentru că nu avea averi, s-au servit doar cu nişte pahare de cristal. Ajuns acasă, a fost întâmpinat de doi miliţieni.

Unul a rămas cu soţia lui într-o încăpere, iar pe celălalt l-a urmat el, pentru ridicarea de probe. „”Să nu atingi nimic!”, mi-a spus miliţianul. Am umblat după el cu mâinile la spate. La un moment dat a deschis dulapul. Hainele erau răvăşite. Aveam acolo vreo două pături şi s-a apucat să căute pe sub ele. „Asta e percheziţie sau anchetă?”, l-am întrebat. S-a uitat urât la mine.

La un moment dat, au ieşit amândoi pe hol, apoi s-au întors. A deschis servieta. Credeam că are acolo o trusă profesională pentru ridicat amprente. Ştiţi ce avea? Un caiet de matematică din ăla cu tabla înmulţirii pe spate.

L-a deschis, mi-a trecut numele şi numărul de telefon şi mi-a zis că mă sună să mă anunţe despre rezultatele anchetei. Nici până în ziua de azi n-a făcut-o. Aşa se făceau anchetele pe vremuri”, spune domnul David.

Părerea lui de rău este că lumea se implică prea puţin atunci când ar trebui să intervină pentru a-şi apăra bunurile, pentru a prinde persoane certate cu legea tocmai pentru a pune capăt unor asemenea găşti care terorizează urbea de ceva timp.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *