În primii ani de la Revoluție, cultele religioase au început să-și înființeze și instituții de învățământ, Timișoara nefăcând excepție, lucru de altfel firesc într-un oraș cu o culturalitate atât de diversă. Învățământul catolic bănățean prindea viață în anul 1992, prin înființarea „Seminarului Teologic Romano-Catolic”, în primul an fiind admiși 20 de elevi, zece dintre ei la limba română, iar ceilalți zece, la secția maghiară.
A primit numele primului episcop, întemeietor al Diecezei de Cenad și fondator al școlii romano-catolice pe aceste meleaguri, Sfântul Gerard, în latină Gerhardinum. În anul 2010, s-a semnat un protocol cu conducerea Ordinului Piarist, prin care liceul se angajează să-și educe elevii în spirit piarist, având în acest sens acordul și ajutorul acestui ordin. Și astfel au trecut 25 de ani, iar la aniversarea de toamna trecută, școala a început, la „Gerhardinum”, cu opt clase de ciclu primar, trei de gimnaziu, opt clase de liceu și patru grupe de grădiniță.
Din 2009, director al instituției este doamna profesoară Ilona Jakab. Absolventă a Facultății de Filozofie și, ulterior, a Facultății de Științe Economice, ambele din cadrul Universității de Vest din Timișoara, dar și a unei specializări postliceale de consiliere familială și de cuplu, doamna Jakab și-a început activitatea la Liceul Teologic Romano-Catolic Gerhardinum în anul 1994.
„Am predat filozofie, logică, psihologie, economie. Am continuat să predau și după ce am fost învestită în funcția de director”, afirmă doamna Jakab. Nu a regretat nici un moment că și-a ales meseria de dascăl și spune că, dacă ar fi să o ia de la capăt, ar face același lucru.
– V-ați păstrat orele la clasă și după ce ați fost învestită în funcția de director. De ce ați ales să predați în continuare?
– Pentru că e bine să ai contact cu copiii. Altfel vezi școala dacă ai o relație vie în cadrul școlii cu fiecare copil. Altfel vine la tine, altfel ți se adresează, nu mai ești, pentru el, directorul din tablou, ești cel de aici, din fața lui. Directoratul presupune foarte mult efort, și să fii dascăl e un efort în plus, dar e bine să ai contact cu copiii.
– Vorbind de copii, de elevii dumneavoastră, din ce medii provin aceștia?
– Cei de la grădiniță și cliclurile primar și gimnazial sunt timișoreni. Iar liceenii provin din toată Dieceza, inclusiv județele Caraș-Severin, Arad și o mică parte din Mehedinți. Și, bineînțeles, Timiș. În procente, 70 la sută dintre elevii de liceu nu sunt timișoreni; aceștia locuiesc la internat, în incinta liceului. 70 la sută din 150 sunt adolescenți aflați 24 de ore din 24 în grija noastră. Sunt copii care, pe timpul școlii, merg acasă doar la sfârșit de săptămână. Nu este ușor întotdeauna, dar asupra lor putem exercita o influență educativă mult mai pregnantă, pentru că ei sunt aici cu noi. Și, cred eu, acestor copii le transmitem valorile uman-creștine cu eficiență maximă. În ceea ce îi privește pe liceenii noștri timișoreni, sunt copii care participă cu entuziasm la activitățile extrașcolare alături de colegii lor din internat și astfel comunicarea deschisă cu ei este permanentă și benefică.
– În calitate de director, ați primit de la părinți ori de la copii vreo solicitare mai deosebită? O problemă spre rezolvare ieșită din tipicul cotidian…
– Avem aici la școală cantină, iar noi se asigurăm ca meniul să fie unul sănătos. Nimic prăjit, totul fiert. Ei bine, în urmă cu doi ani, elevii de clasa a XI-a s-au revoltat că nu mai primesc, la spanac, ouă ochiuri, ci fierte. Copiii s-au supărat și pe mine și pe doamna doctor; au fost atât de revoltați că au vrut să strângă o listă cu semnături pentru reintroducerea ochiurilor de ou în meniu. Greu i-am convins că ouăle fierte sunt mai sănătoase. Cu cei mici a fost mai ușor, pentru că ei au primit de la început doar ouă fierte!
– Spre ce școli se îndreaptă elevii dumneavoastră, după absolvire?
– Merg la Poli, la Universitate, la Farmacie. Își aleg meserii dintre cele mai diverse. Dovedim, în acest fel, că temerile conform cărora aici copiii sunt îndoctrinați sunt total false. Țelul nostru nu este să-i obligăm sau să-i forțăm pe copii să aleagă drumul spre credință, însă căutăm – dascăli, preoți, persoane consacrate care lucrează în cadrul liceului nostru -, prin exemplul personal, să le oferim o mărturie vie a credinței în Dumnezeu, că a-l iubi pe Dumnezeu e un lucru plin de bucurie și îți aduce fericirea. Nu suntem persoane care să stea toată ziua în genunchi și cu cenușă în cap. Noi avem aici copii și de alte confesiuni. Diferența pe care spiritul piarist o aduce este că noi evanghelizăm prin educație – transmitem bucuria Evangheliei prin educație. Astfel îl slăvim pe Dumnezeu, educând.
– V-aș întreba, în încheierea acestui interviu, ce îi sfătuiți pe părinții dornici să își educe cât mai bine copiii?
– Să îndrăznească să le spună «Nu» atunci când sunt situații în care ei înșiși știu că lucrurile nu sunt bune. Și să primească fiecare copil ca pe o maximă bucurie, un dar de la Dumnezeu încredințat nouă.
