Muzica la locul de muncă poate distrage atenția sau poate determina o maximă concentrare. Părerile sunt împărțite în această privință. Un tânăr angajat al unei primării timișene a reușit însă ca în patru ani să atragă patru milioane de euro… fredonând aranjamente orchestrale pentru ode religioase sau psalmi.
Vasile Bledea, inspector – specialist în atragerea de fonduri europene și guvernamentale la Gottlob – fredonează non-stop atunci când nu are interlocutor.
”În patru ani, proiectele realizate au însumat patru milioane de euro în patru ani. În timp ce mă gândesc la fonduri nerambursabile, îmi trec prin minte note muzicale și fac aranjamente. Fredonez cea mai mare parte din timp”, mărturisește Vasile Bledea.
De la ”omul-fanfară” la instrumente cu coarde și claviatură
Inspectorul din Primăria Gottlob poate cânta la trompetă, bass flugelhorn, tubă, trombon și tobă, ultimul instrument fiind pentru el foarte ușor. Dacă ar putea cânta concomitent la toate instrumentele ar fi o fanfară completă. Cum nu a putut face acest lucru, în urmă cu câțiva ani, a școlit opt copii cu care să cânte.
”I-am luat de la zero. Am scris și aranjamente muzicale pentru ei, mai ușoare. Apoi aceștia au crescut… Acum cânt la pian și la chitară, dar și solo, ca bariton”, spune Vasile Bledea.
Copilăria printre note muzicale
Vasile Bledea provine dintr-o familie cu înclinație spre muzică. Ambii părinți, dar și surorile sale performează fie cu vocea, fie la vreun instrument. ”Bunicul meu a cântat la frunză și la fluier. Rând pe rând, fiecare a încercat să arate ce poate. Am un verișor, Cadmiel Boțac, unul dintre cei mai buni pianiști tineri ai țării”, spune inspectorul din Gottlob.
Primul instrument la care a cântat Vasile Bledea a fost trompeta, aceeași la care cânta și tatăl său. ”Continuăm tradiția fanfarei nemțești care era prin anii 1920 în localitate. Cei cu care am învățat au fost <crescuți> de foștii locuitori de origine germană care au trăit în comună. După ce instrumentele de suflat nu au mai prezentat mari secrete pentru mine, am trecut la pian, pentru că tata știe să cânte și la harmoniu. Apoi am învățat și chitară. Țin minte că era una fabricată la Reghin și am făcut bătături la degete. Când ceilalți copii erau la joacă ori la vreo partidă de fotbal, eu exersam. Ascultam la radio sau la televizor diverse melodii și încercam să-mi iasă și mie la fel. Acum am ajuns ca, la rândul meu, să transmit tradiția mai departe și predau diverse instrumente copiilor care doresc să învețe”, spune Vasile Bledea.
