Finanțarea deficitară a învățământului, multiplele reforme începute și abandonate pe traseu au făcut ca, în doar opt ani, costurile ascunse ale educației să se dubleze: în medie, de la 1.490 de lei per copil la 3.093 de lei, potrivit ultimei cercetări realizate de Salvați Copiii România.
Decontul îl plătesc părinții, iar copiii ale căror familii nu au resursele financiare necesare sunt mult mai vulnerabili și discriminați din start.
CITEŞTE ŞI: Tren de lux între Timişoara şi Baia Mare
În 2010, studiul realizat de Organizația Salvați Copiii arăta, în premieră, că educația este, în România, gratuită doar în teorie. În practică, părinții erau nevoiți să achite costuri care nu apăreau în nici o lege și reformă a educației și pentru care, în proporție covârșitoare, nu primeau nici o chitanță. În medie, suma pe care elevul o aducea de acasă, pentru a beneficia de educație, era, atunci, de 1.490 de lei.
La opt ani distanță, chiar înaintea începerii unui nou an școlar, suma pe care părinții trebuie să o aloce suplimentar este dublă: 3.093 de lei costă anual, în medie, educaţia „gratuită” a copilului, arată datele de teren procesate de Salvați Copiii, într-un nou raport sociologic, iar valorile sunt mai mari în mediul urban faţă de rural (3.351 de lei faţă de 2.757 de lei).
CITEŞTE ŞI: Profeție cumplită: În câțiva ani, jumătate dintre timișeni vor plânge câteva luni pe an
Materiale didactice, meditații, fondul clasei, after school
În ciclul primar părinţii plătesc, în medie, 2.545 de lei anual, în gimnazial 3.083, iar dacă elevul este la liceu, părintele trebuie să scoată din buzunar 3.647 de lei.
Cei mai mulți bani pe care părinții îi scot din buzunar pentru ca elevul să primească educație de calitate se duc pe materiale didactice – rechizite, dotarea sălilor de clasă, manuale.
CITEŞTE ŞI: Cea mai mare hoţie a momentului! Nu va lăsaţi păcăliţi dacă circulaţi cu maşina prin România!
De asemenea, lipsa resurselor umane, calitatea precară a materialelor didactice și starea critică în care se află școlile – de la tavane și bănci până la pază și dotarea laboratoarelor – i-au determinat pe părinți să dubleze și efortul pedagogic, prin meditații contra cost.
Față de 2010, procentul celor care apelează la meditaţii plătite la materiile studiate în şcoală (nu au fost incluse aici cursuri extracurriculare) a crescut de la 24 la 40 la sută, iar costul acestora a crescut și el, pe măsura inflației: de la aproximativ 1.350 de lei media anuală în 2010, la peste 1.850 de lei în 2018.
Procentul variază de la aproximativ 19 la sută dintre elevii din ciclul primar la 56 la sută dintre liceeni.
CITEŞTE ŞI: Cascadorii râsului! Ce a păţit o tânără care a mers cu maşina la service…
Fondul clasei rămâne unul dintre costurile neoficiale ale educației: deși procentul părinților care îl achită a scăzut, el rămâne o constantă a școlii românești: 56 la sută dintre părinţi, comparativ cu 72 la sută în 2010, contribuie la acest fond.
Aproximativ doi din zece părinţi afirmă că fondul clasei este o contribuţie obligatorie, dar cei mai mulți nu sunt consultați în privința destinației acestor bani.
Aproximativ 46 la sută dintre părinți indică, totuși, cheltuieli cu materiale didactice sau amenajarea sălilor de clasă. Fondului clasei i se adaugă, pentru 28 la sută dintre părinți, și un alt „fond”, al școlii, care crește semnificativ costul ascuns al educației.
Ponderea părinţilor care afirmă că li s-au cerut sume de bani pentru înscrierea copilului la şcoală, acordarea de note, promovarea examenelor sau protocol la examene a scăzut semnificativ comparativ cu 2010, de la valori de aproximativ cinci la sută din total, la valori sub unu la sută.
Au apărut și categorii noi de costuri, cum sunt cele asociate programelor de after school, a căror incidenţă era semnificativ mai scăzută acum opt ani.
Deşi incidenţa este relativ scăzută şi acum, în jurul valorii de 10 la sută, acolo unde apar reprezintă a doua categorie de cost în ordinea importanţei.
Mai mult decât atât, aproximativ 90 la sută dintre părinţii ai căror copii participă la astfel de programe suportă integral costurile, indiferent că sunt desfăşurate în instituţii publice sau private.
De altfel, costul ridicat al acestor programe reprezintă una dintre problemele majore ale sistemului educațional românesc, cauzând discriminări succesive și vulnerabilizarea suplimentară a copiilor care provin din medii socio-economice vulnerabile.
„Educația nu trebuie să fie un lux”
Una dintre măsurile cele mai eficiente de menținere a copiilor vulnerabili în școală este programul „Școala după școală”, prin care li se asigură asistență pedagogică, psihologică, dar mai ales un mediu social stabil și în siguranță. Aproximativ 25.000 de copii au beneficiat de acest program desfășurat de Salvați Copiii România, până în prezent.
„Accesul egal al copiilor la educație de calitate este un beneficiu pentru întreaga societate. De aceea, condiționarea financiară a participării la programe de suport educațional constituie un factor de discriminare extrem de grav, pentru că sunt astfel dezavantajați tocmai acei copii care au nevoie de ajutor.
În acest fel, decalajele sunt adâncite, iar sărăcia educațională devine un statut social permanent. Singura cale de a garanta integrarea socială de calitate este accesul la educație.
Salvați Copiii face eforturi constante pentru ca programul Școala după Școală să fie implementat la nivel național, cu prioritate crescută acolo unde sunt copii care au nevoie de tot suportul pedagogic pentru a putea rămâne în școală.
Educația nu trebuie să fie un lux, ci, așa cum prevede și legea, un drept universal și neîngrădit, pentru toți copiii ”, spune Gabriela Alexandrescu, preşedintele executiv Salvaţi Copiii România.
Abandonul școlar rămâne o problemă gravă
Din experiența Organizației Salvați Copiii, integrarea în programul Şcoala după Şcoală are un impact pozitiv clar asupra succesului școlar al copiilor.
Accesul limitat la programe de suport educațional agravează fenomenul copiilor rămași în afara școlii, în contextul în care România rămâne printre țările fruntașe la acest capitol, cu un procent de 12,1, îngrijorător la nivel european, potrivit raportului End of Childhood Index, al organizației internaționale Save the Children.
Referitor la abandonul școlar, în anul școlar 2013-2014, 25.891 copii au abandonat învățământul primar și gimnazial, în anul școlar următor (2014 – 2015), numărul a crescut la 34.293, pentru ca în 2015-2016, numărul copiilor în această situație să ajungă la 30.504.
În ceea ce privește învățământul liceal și profesional, 23.290 elevi au abandonat studiile în anul școlar 2013-2014; lor li se adaugă 27.225 de elevi în anul școlar următor (2014-2015) și 26.722 în anul școlar 2015-2016.
Organizația Salvați Copiii România reia astfel apelul către autorități, să asume ca prioritate a agendei guvernamentale educația și dreptul fiecărui copil de a rămâne în școală, prin garantarea programului „Școala după Școală” în fiecare unitate de învățământ, astfel încât abandonul școlar să poată fi corectat, înainte de a deveni cronic și cu efecte dezastruoase pentru întreaga societate.
