Centrul istoric al Timișoarei – o zonă de lux sau un pustiu pietruit?

Orice cartier cu rezonanță istorică se bucură, în orașele moderne ale Europei, de o sumedenie de vizitatori, devenind o zonă privilegiată a acelei urbe.

Reabilitarea centrului istoric al Timișoarei are menirea – cel puțin așa au dorit autorii proiectului – să îl pună într-o nouă lumină și, mai ales, să-l revitalizeze, atât din punct de vedere turistic, cât și comercial.

Edilii de la primărie preconizează că vom avea un centru istoric superb, după terminarea lucrărilor, și că acesta va deveni, în câțiva ani, o zonă de lux. Cât timp va dura împlinirea acestei dorințe devine mai greu de estimat, întrucât, la ora actuală, dincolo de pavajul nou și de amenajările proaspete, există o grămadă de clădiri coșcovite, iar multe dintre spațiile comerciale nu se ridică nici pe departe la nivelul „de lux”, unii negustori trăgând obloanele încă înainte de deshiderea șantierului.

Lipsit de terasele care împânzesc zona în anotimpurile cu temperaturi mai prietenoase, centrul istoric al Timișoarei pare aproape pustiu într-o dimineață obișnuită. Multe spații comerciale nu au ocupanți, iar vitrinele arată asta din plin, fiind pline de praf sau acoperite cu hârtie în interior. Unele magazine au fost scoase la vânzare, altele, la închiriat. Cam aceasta este situația vizibilă la o plimbare prin Piețele Sfântu Gheorghe și Libertății, ca și pe străzile pietonale.

Previziuni strălucitoare

centru timisoara1
Cu puțină vreme în urmă, primarul Timișoarei creiona un viitor strălucit al zonei centrale. „Centrul istoric va deveni o zonă de lux în câțiva ani, una cu magazine, restaurante, cafenele, baruri de înalt nivel. După ce terminăm lucrările, Timișoara trece clar pe primul loc în țară la amenajarea de centre istorice, din punct de vedere al valorii arhitecturale și estetice. Vom avea un centru istoric superb”, preconiza Nicolae Robu. Ar fi de dorit să fie așa cum spune edilul, doar că realitatea actuală diferă de prognoze.

Covrigi și solduri

Piața Victoriei este, într-adevăr, mai animată, cel puțin din punct de vedere comercial, dar magazinele și localurile de lux lipsesc cu desăvârșire. Există trei covrigării, la care e aproape tot timpul coadă, patru farmacii, trei-patru magazine de încălțăminte, dar care nu reprezintă brand-uri de rupt gura târgului, un magazin cu solduri nemțești, vreo două sedii de bancă, două magazine alimentare, unul cu haine cu prețuri pornind de la 15 lei și, ca să pună capac, un club de jocuri de noroc electronice. Sediul loto-prono a intrat în conservare, iar singura librărie din buricul târgului seamănă bine cu ce a fost acum 20-25 de ani.

Despre chioșcuri de ziare și reviste nici nu are rost să vorbim, deși acestea sunt admise în centrul Londrei, al Parisului ori al New York-ului, numai la Timișoara, nu! La tot acest comerț „de lux” se adaugă câteva localuri de alimentație publică, din care trei sunt fast-food-uri. Cu toată bunăvoința, imaginea este departe de dorințele edililor și ale timișorenilor.

La mall e plin

centru timisoara2
De fapt, de ce și-ar închiria cineva – un brand de lux sau un simplu SRL – un spațiu în centrul istoric? Clienții sunt mai mult în trecere, aprovizionarea ridică probleme serioase, pentru că traficul auto este interzis, chiriile se dovedesc foarte mari, iar clădirile nu dispun de dotări prea grozave. În contrast cu zona centrală, sâmbăta e plin de lume la mall-ul existent și, mai mult ca sigur, va fi plin și la cel care se va deschide în cealaltă parte a orașului.

Rămâne de văzut ce măsuri ar putea lua municipalitatea pentru a trezi interesul comercianților pentru proaspăt reamenajatul centru istoric, care riscă, în caz contrar, să rămână frumos pietruit, dar cam pustiu.

3 Comments
Daniela Damian 09/12/2015
Tov. postac de serviciu, constat ca efortul cititului te depaseste. Spune-i celui care te plateste sa-ti dea altceva de lucru.
poli21 08/12/2015
Tov. damian a ramas ancorata in realitatile anilor 90, cind lupta vajnic pe baricadele lui iliescu & co. Este de admirat cerbicia cu care lupta si azi pentru o cauza de mult pierduta, dar ea - ca si soldatul japonez pierdut in jungla zeci de ani de la terminarea razboiului - ar trebui sa stie ca realitatea s-a schimbat in ultimii ani. Daca ii " pute" orasul in care traieste, exista multe variante de a renunta la a mai locui aici. Timisoara mai are de facut pasi pina la a deveni o capitala cu aer european, dar raminerile in urma pot fi puse si in circa tov. de lupta ai tov. damian.