Car cu boi, ultimul tablou

La peste o sută de ani distanță de când marele Grigorescu imortaliza pentru eternitate carul cu boi, simbolizând destinul țăranului român de a se deplasa cu greutate pe drumul anevoios către ziua de mâine, în județul Timiș abia în al treilea mileniu numărul acestor vehicule s-a redus simțitor.

”Cu o sută de ani în urmă, la fiecare casă erau două perechi de boi. Animalele erau folosite la muncile agricole și pentru a aduce acasă recolta din câmp sau lemnele din pădure.

CITEŞTE ŞI: Un timişorean şi-a pus capăt zilelor pe autostrada Lugoj-Timişoara. Înainte de a se sinucide, şi-a sunat soţia

Abia în urmă cu 17 ani, combinele au înlocuit batoza. Până în anul 2000, în comuna Pietroasa, oamenii încă puneau animalele în jug fie la car sau căruță, fie la plug. Din 245 de gospodării, 180 aveau boi sau cai.

În urmă cu doi ani, au mai rămas doar două perechi de boi, iar în prezent, mai e doar una.

Motivul: străzile au fost asfaltate și au fost create drumuri forestiere, iar de 10-15 ani, oamenii și-au luat tractoare”, spune Ioan Simoc, primarul comunei Pietroasa.

”Pe de altă parte, efectivele de animale s-au redus, oamenii fiind descurajați că nu au unde să-și valorifice producția agricolă sau animalieră. Nimeni nu-i sprijină.

CITEŞTE ŞI: Apariţie surpriză pe o cameră de supraveghere a traficului. Video

Nu ai cui să vinzi vițelul sau mielul decât la samsarii care te păcălesc. Înainte era abator la Făget. Pentru omul de rând, obișnuit ca autoritățile să gândească pentru el, e foarte greu să se descurce acum”, completează Serafin Vasi, funcționar public.

Puiu și Bujor încă trag la jug

Melniță Lupșa, zis ”Fleancă”, un localnic din satul Crivina de Sus (comuna Pietroasa), este ultimul posesor de boi din comună. La 61 de ani, deși are și alte mijloace de deplasare și de transport al diverselor bunuri, bărbatul preferă să colinde drumurile așezării colinare ”pilotându-i” pe Puiu și Bujor.

”Umblu cu carul cu boi de când mă știu. Aveam șapte-opt ani, când bunicul și tatăl meu m-au învățat să țin hățurile, iar apoi să însoțesc boii. Nu a fost o treabă ușoară, pentru că aceste animale se învață mai greu să stea în jug și de aceea un om trebuie să meargă cu boata înaintea lor”, spune Melniță Lupșa. Așezat cu spatele la car, Puiu reacționează la îndemnul ”hăis” și rotește spre dreapta.

CITEŞTE ŞI: Video șocant! Accident mortal surprins de o cameră de bord. Unde poate duce o depășire neregulamentară

Curba următoare la stânga este luată de Bujor, după ce ”Fleancă” îi strigă ”cea”. Cei doi își împart staulul cu două vaci de lapte și se mulțumesc cu fân, făină și iarbă proaspătă de pășune. Ocazional, primesc trifoi sau lucernă, tip de furaj care, în opinia specialiștilor, echivalează cu un tort.

La pas pe asfalt

Puiu și Bujor s-au obișnuit recent cu asfaltul deși preferă drumurile bătătorite pe care le străbat când merg la holdă.

”Boii trag greutăți mult mai mari decât caii, dar merg mult mai încet. La urcat pe pantă merg și cu o tonă, iar la drum întins, duc atâta cât ține carul”, se laudă proprietarul cu calitățile celor doi. Probleme sunt însă cu vehiculul pe care anii l-au șubrezit.

CITEŞTE ŞI: Mașina unui jurnalist timişorean, incendiată intenţionat

”Carul ăsta e vechi de când îi Crivina. Îl am de la strămoși. Probleme sunt când vine vorba de service, că meșteri nu mai sunt în toată zona. Roțile actuale sunt de lemn, dar de se strică, nu am nici una de rezervă”, mărturisește ”Fleancă”.

Cât o mașină second-hand

Ambele vite s-au născut în grajdul timișeanului în aceeași perioadă și recent au trecut într-al treisprezecelea an.

”Copilăria” lipsită de griji a durat doar 36 de luni, după a treia aniversare, Puiu și Bujor fiind puși la treabă, pentru a înlocui cealaltă pereche de boi din gospodărie care, din cauza vârstei, s-a retras din activitate. Prima oară a fost cel mai greu pentru ei, fiind nevoie de „puterea de convingere” a patru oameni, apoi cu trecerea zilelor, au devenit mai blânzi și s-au obișnuit cu jugul.

Conform tradiției, durata medie de ”folosință” a unei perechi de boi este de zece ani.

”Mai doi-trei ani mai au putere să tragă la jug”, mărturisește Melniță Lupșa. Omul știe că niciodată în sat n-a murit vreun bou de bătrânețe și că și în cel din urmă ceas, va fi valorificat.

A luat deja decizia: ”Alții nu mai iau, că nici carul nu mă mai ține. O pereche de boi costă 10.000 de lei (în jur de 2.000 de euro, cât o mașină second-hand – n.r.)”.