Arhitecții OAR Timiș reinventează economia și finanțele

Arhitecții OAR Timiș reinventează economia și finanțele

“Pepiniera. 1306 plante pentru Timișoara”, controversata „schelă” din Piața Victoriei, a fost vizitată, din februarie, de 60.000 de oameni. Cel puțin așa susțin reprezentanții OAR – Filiala Timiș, care vor să facă și un studiu care să reflecte părerea vizitatorilor asupra acestui experiment urban.

Conform numărătorilor făcute de către arhitecții ordinului, pepiniera inaugurată pe 17 februarie a fost vizitată, până acum, de peste 60 de mii de oameni din toate categoriile de vârstă, atât locuitori ai Timișoarei, cât și turiști.

Avem o schelă, ce facem cu ea?

Ceea ce au dorit să scoată în evidență, în primul rând, cei de la OAR, este succesul la public de care se bucură instalația industrială, controversată atât estetic dar și ca amplasare. În ciuda criticilor venite de la intelectuali la simpli cetățeni, arhitecții autori țin neapărat să arate necesitatea șu utilitatea ei, chiar dacă florile nu sunt într-o formă grozavă, iar în afară de cățărarea propriu-zisă, OAR Timiș nu realizează evenimente cu ajutorul schelei.

Ca să îi găsească o utilitate, ei revin cu partitura fredonată din februarie 2023, și anume că schela industrială e de fapt o instalație provizorie de artă, concept MAIO Architects din Barcelona, deși în portofoliul acestora, pe site-ul firmei sau pe conturile de Facebook și Instagram nu se găsește ceva măcar similar cu schela din Timișoara. Apoi, OAR marșează pe complexitatea tehnică și “artistică”, de parcă inginerii români nu ar știi să monteze o astfel de schelă și să urce niște ghivece de flori pe ea.

Și aici intervine poezia, în fapt o vrăjeală a cuvintelor bine încropite ca mesaj. Conform maistorilor artiști, “vizitatorii au putut să se bucure de o oază verde într-o zonă urbană predominant minerală, dar și să privească de la înălțime clădiri de patrimoniu și să învețe, în același timp, despre istoria arhitecturală și vegetală a orașului, cu ajutorul panourilor explicative realizate de echipa Tur de Arhitectură. Cu ajutorul unui binoclu montat în instalați, ei pot observa detalii arhitecturale și urbanistice invizibile cu ochiul liber”. Poezie pură!

Dar pentru că nu a fost un proiect cu viziune și programare, s-a apelat la improvizația de a-i invita pe timișoreni, de la ONG-uri la cetățeni să vină cu proiecte ce să se desfășoare în “pepinieră”, pentru a îi justifica existența.

Așadar, instalația funcționează ca “infrastructură culturală alternativă” pentru evenimente organizate atât de echipa OAR Timiș, cât și de colaboratori externi. Există un apel de proiect permanent deschis persoanelor fizice sau asociațiilor culturale care doresc să desfășoare activități în Pepinieră.

Ucenicii vrăjitori în economie și finanțe

Principala critică care a fost adusă schelei și proiectului Pepiniera, dincolo de estetica urâtului și amplasare, ține de costurile foarte mari ale acestui proiect.

Astfel, echipa OAR Timiș a făcut și calcule raportate la controversele legate de finanțarea oferită și de la bugetul local. Pentru că cine știe arhitectură, clar se pricepe la investiții și finanțe, așa cum o dovedesc arhitecții OAR Timiș, în comunicatul oficial de presă.

„Valoarea finanțării acordate de Primăria Municipiului Timișoara, prin Centrul de Proiecte, este de 1,74 milioane de lei, aproximativ 350.000 euro. Raportată la numărul de vizitatori din primele două luni, aceasta reprezintă o investiție de sub 5,83 euro per vizitator. Estimând că până la momentul demontării, instalația va păstra o medie de 750 vizitatori pe zi, până la sfârșitul anului, vor exista în jur de 230.000 de vizite, suma per vizitator ajungând la 1,5 euro”, au transmis cei de la OAR.

Tot ei spun că suma include nu doar costul schelei, ci întreg bugetul proiectului, cu tot cu onorarii ale colaboratorilor și echipei de proiect, managementul programului pe durata anului 2023, identitatea vizuală, comunicarea și alte materiale necesare bunei desfășurări a activității.

În acest mesaj oficial al reprezentanților ordinului arhitecților, atent ticluit, se găsește și cheia justificării celor 350 de mii de euro, aruncați pentru o banală schelă de construcții, închiriată, deci cu caracter temporar de folosință. Nu de proprietate.

Sfindând cele mai elementare noțiuni de practică financiară și anulând tot ce au creat finanțiști și economiști precum Franco Modigliani sau fondatorii teoriei financiare capitaliste, William Sharpe, Harry Markowitz și Merton Miller, cei de la OAR Timiș invetează o schemă fantezistă a teoriei financiare, bazată pe… metafore și jocuri de cuvinte.

Mai exact, din mesajul OAR Timiș reiese că cei 350 de mii de euro dați de Primăria Timișoara sunt o finanțare care “reprezintă o investiție”. Ca să fie investiție rentabilă, trebuie să aducă profit. Ca să fie o investiție nerentabilă ar trebui să aibă profit zero sau să fie pe pierdere.

Ori cei de la OAR Timiș vorbesc despre o investiție în condițiile în care “investiția” de 350 000 de euro se numește  în realitate “cheltuială”. Tot prin aceeași metodă a piruetei de logică, OAR Timiș susține că, raportat la primele două luni de funcționare, e vorba de “o investiție de sub 5,83 euro per vizitator” care se va reduce la “suma de 1,5 euro per vizitator” (deci investiția devine sumă!), dacă se păstrează un număr constant de vizitatori, aproximativ 750 pe zi, până la finele anului.

Doar că, din nou, dincolo de sublimul mesajului, teoria și practica economică spun că nu poți vorbi despre sau cuantifica ca și o “investiție”, atâta timp cât schela-pepinieră nu aduce niciun venit, vizitarea fiind gratuită.

Nici măcar de amortizarea costurilor totale, teoretic de 350 de mii de euro, nu poate fi vorba. În afară de faptul că nu se percepe taxă de intrare, deci nu poate fi vorba de vreun profit, există cheltuieli conexe de exploatare de-a lungul anului, neincluse în buget și nesusținute financiar de primărie. De exemplu, costul plantelor, întreținerea lor, apa folosită cât și folosirea gratuită a spațiului pe care îl ocupă în Piața Victoriei.

CITEȘTE ȘI: Ziarul „Renaşterea bănăţeană”, în magazinele Inmedio din Timişoara

Trebuie amintit că proiectul are trei surse de finanțare: Primăria Municipiului Timișoara prin Centrul de Proiecte, Ordinul Arhitecților din România prin Timbrul de arhitectură și Banca Transilvania, precum și sponsori-parteneri: Horticultura, Facultatea de Inginerie și Tehnologii Aplicate USV Timișoara și GreenFeel.