Vântul falimentului şuieră prin fermele crescătorilor de animale din Banat

În ultimii ani, tot mai mulţi fermieri au fost nevoiţi să pună lacătul pe fermele în care au investit bani, muncă, timp şi suflet
„Ţara asta se duce de râpă, iar ţăranul este lăsat să moară”, spune, cu năduf, un fost crescător de vaci din Peciu Nou
Ferma lui a ajuns astăzi doar un fel de muzeu al creşterii animalelor
„Dacă lucrurile continuă aşa, va veni vremea când vom vedea vaci doar în poze”, susţine bănăţeanul

„Dacă lucrurile continuă aşa, va veni vremea când vom vedea vaci doar în poze”, susţine Gheorghe Văduva, un fost crescător de vaci din comuna timişeană Peciu Nou. A avut cândva peste 20 de vaci de lapte şi vise de mărire a exploataţiei. A pus suflet, multă muncă şi a investit mulţi bani pentru a-şi dezvolta afacerea, dar totul a fost împotriva lui. Şi a lui şi a altora, căci e unul dintre foarte numeroşii crescători de vite care au falimentat.

„Doar cu munca ne alegem”

Peciu Nou este una dintre localităţ ile în care creşterea vacilor era o activitate foarte dezvoltată până nu demult. Cu peste 500 de vaci şi un punct de colectare a laptelui unde livrau peste 50 de fermieri până în urmă cu câţiva ani, astăzi mai există doar… trei crescători cu exploataţii de dimensiuni mijlocii şi, pe ici-colo, câte o gospodărie cu o vacă sau două. La ora actuală, cea mai mare exploataţie din branşă este cea a lui Valer Cozma, fermier care deţine 120 de vaci.

Acesta se plânge, însă, de dificultăţile foarte mari pe care le întâmpină, începând cu preţurile derizorii cu care îşi vinde laptele. „Peste vară l-am vândut cu 60 de bani pe litru, iar acum, iarna, încasez 80 de bani. Sunt preţuri extraordinar de mici, dar nu avem ce face. Anul trecut am avut, însă, o perioadă de şapte luni în care pur şi simplu nu am avut desfacere pentru lapte! L-am dat şi la porci, am făcut şi brânză, dar nici pentru ea nu am găsit desfacere. Pe noi, ţăranii, nu ne ajută nimeni, cu absolut nimic.

Doar cu munca ne alegem! Nu avem duminică, Paşte, Crăciun sau alte sărbători, pentru că de animale trebuie să ai grijă zi şi noapte. Am avut probleme şi cu primăria, pentru că mi-a anulat concesiunea pentru păşune, după care mi-a reînnoit-o, dar m-au pus să demolez un saivan pe care îl amenajasem, pentru adăpostul animalelor. Pe lângă preţul de batjocură pe care îl primesc pentru lapte, nu am unde să vând un viţel sau o vacă. Cu toate greutăţile, nu am de ales, trebuie să merg înainte, pentru că am 57 de ani şi sunt prea bătrân ca să mă mai angajeze cineva”, susţine Valer Cozma.

„Primăria m-a terminat”

Aşadar, iată, chiar şi crescătorii de vaci cu efective importante o duc de azi pe mâine, dar, precum spuneam, mulţi au tras obloanele. Cazul lui Gheorghe Văduva este edificator, pentru că este un om care s-a implicat cu trup şi suflet în zootehnie şi, pe lângă propria sa afacere, a pus pe picioare o asociaţie a crescătorilor de animale din Peciu Nou, pe care a condus-o timp de 20 de ani. Afacerea lui e astăzi o simplă amintire, pentru că a fost nevoit să arunce prosopul. Asta după ce a investit o groază de bani.

„Pot să spun că primăria m-a terminat. Am concesionat mai întâi terenul necesar exploataţiei, pentru suma de 630 de lei pe an. Din păcate, cei de la primărie au scumpit ulterior concesiunea, ajungând la un preţ de 20 de ori mai mare! Mai exact, la 13.000 de lei pe an. Nu am mai putut rezista. În plus, am pierdut şi 20.000 de lei, bani pe care i-am investit într-un punct de colectare a laptelui. În condiţiile în care preţul laptelui era tot mai mic şi nu aveam desfacere pentru viţei şi vacile trecute la reformă, mi-am vândut animalele. Mai am doar o vacă, atât…”. Omul ne arată exploataţia sa.

De fapt, ceea ce a mai rămas din ea, căci acum mai ţine nişte păsări de curte, câţiva iepuri şi o singură vacă. „O mai ţin doar pe ea, sărăcuţa. E o vacă bună, dă 40 de litri de lapte pe zi”, ne spune Gheorghe Văduva, arătându-ne unica sa vită. Ne mai arată şi încăperea fostului punct de colectare, acum goală, iar când vine vorba despre grajd, oftează: „Atunci când mi-am văzut grajdul gol, am trăit cel mai greu moment.

Am rămas locului, privind mult timp în gol. Nu mi-a părut atât rău de bani, deşi am cheltuit un miliard de lei vechi pentru a cumpăra locul în care mi-am făcut ferma… Cel mai mult m-a durut c.nd am renunţat la animale. Mi-a plăcut foarte mult creşterea vacilor. Un om cu experienţă mă sfătuise, cu ani în urmă, să-mi vând vacile, să-mi cumpăr pământ şi să îl cultiv. Pe vremea aceea, o vacă costa între 60 şi 70 de milioane de lei vechi. Aveam peste 20 de vaci productive, plus în jur de 12 tăuraşi pe ani, pentru care obţineam atunci preţuri bune. Nu l-am ascultat şi rău am făcut…”.

Vaca, la doar trei lei pe kilogram!

Preţul derizoriu al laptelui este doar o jumătate din problema pieţei. Cât costă vaca pentru abatorizare astăzi? În jur de trei lei pe kilogram, în viu! Nu trebuie să se mire nimeni, de aceea, că dispar crescătorii şi s-ar putea ca într-o bună zi sumbra prevestire a lui Gheorghe Văduva să se adeverească, adică vaca de pe meleagurile noastre să mai poată fi admirată doar în poze. „Eu am 68 de ani şi nu mai am puterea s-o iau de la început. Dar ce vor face tinerii de astăzi?

Îmi e ciudă că ei nici măcar nu protestează. Ar trebui să iasă în stradă şi să dea cu guvernanţii de pământ, pentru că ţara asta se duce de râpă, iar ţăranul este lăsat să moară”, spune cu năduf bătrânul fermier din Peciu Nou.

Ferma lui este astăzi doar un fel de muzeu al creşterii vacilor. La fel ca exploataţiile foarte multor altor fermieri din branşă care au dat faliment în ultimii doi-trei ani, deşi oamenii au pus suflet şi au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a lupta cu toate greutăţile, într-o Românie în care ţăranul e cantitate neglijabilă în ochii guvernanţilor.