A fost abandonat de mama sa în maternitate, la scurt timp după ce a venit pe lume, iar de atunci și-a petrecut jumătate din viață prin orfelinate. Timp de 18 ani a fost plimbat prin trei centre de plansament – la Lugoj, Găvojdia și Timișoara – după care, la împlinirea vârstei majoratului, i s-a dat drumul să plece… în lume.
Nu a interesat pe nimeni unde, căci așa e sistemul: după 18 ani, cei crescuți în orfelinate sunt lăsați în voia sorții, fiecare să se descurce cum poate.
Când ușa s-a închis în urma lui, Ovidiu Novacovici a cerut sprijin unei fundații care, însă, nu l-a putut găzdui decât o vreme. Ca să nu stea cu mâna întinsă, a început să-și câștige existența ca manipulator de marfă la diverse firme de patiserie. De ani buni, locuiește în chirie, pe unde poate, în funcție de posibilitățile financiare limitate de care dispune. Anul trecut, a depus o cerere la primărie solicitând un spațiu locativ, însă, deocamdată, nu s-a găsit nici unul pentru el.
Pe Ovidiu Novacovici soarta l-a purtat prin mai multe locuri. La un moment dat, a ajuns să lucreze ca brancardier la un spital din Timișoara și a reușit, între timp, să urmeze cursurile unei școli de asistenți medicali generaliști.
Două mari greutăți pe suflet
La 32 de ani, cât are acum, Ovidiu Novacovici poartă în suflet nu doar drama copilului abandonat de mamă, ci și pe cea a unui adult căruia viața i-a trasat un drum greu de străbătut. În urmă cu zece ani, a crezut că visul de a avea propriul acoperiș deasupra capului va deveni o realitate. Încrezător în oameni și fără prea multă experiență de viață, a avut neșansa de a întâlni o persoană care, dându-se drept antreprenor, i-a promis că îi va vinde o locuință amenajată în uscătoria unui bloc.
Cum nu avea banii necesari, Ovidiu a contractat un împrumut bancar în valoare de 6.000 de euro, pe care i-a înmânat, pe baza unui înscris de mână, acelei persoane. Timpul a trecut, ratele au început să se adune, iar bărbatul care-i promisese locuința s-a făcut nevăzut.
După trei ani de așteptare, perioadă în care banii pe care-i câștiga se duceau pe chirie și pe rate, Ovidiu s-a gândit să apeleze la justiție pentru a-și putea recupera paguba. A avut însă ghinionul, crede el, să dea peste Vasile Solomon, un avocat care i-a promis că îl va ajuta reprezentându-l pro-bono în instanță. Nu s-a întâmplat însă nimic.
”Nu mi-a luat nici un ban, dar mai târziu am auzit că ar fi făcut o înțelegere cu cei de la firma care trebuia să-mi predea locuința și că a renunțat la acțiune. Cred că s-a încercat să se profite de faptul că am fost crescut la casa de copii”, a afirmat Ovidiu.
Un coșmar fără sfârșit?
Între timp, lucrurile s-au complicat. Aflându-se în impas financiar – cu leafă mică și chirie – Ovidiu Novacovici nu și-a mai putut plăti ratele, iar banca a inițiat procedura pentru executarea silită. ”Aș dori să-mi primesc banii înapoi de la Claudiu Ionel Sechelegie (bărbatul care i-a promis locuința – n.r.) ca să-i pot da băncii”, a mărturisit el, bazându-se în acest demers pe ajutorul oferit de fostul său patron.
Acesta, impresionat de situația prin care trece Ovidiu, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-l scoate din coșmarul ce pare să nu se mai sfârșească.
”Am reușit să repunem dosarul pe rol și am avut câștig de cauză. Din păcate, însă, bunurile care ar putea fi executate silit în vederea recuperării prejudiciului sunt greu de identificat. Până în momentul de față, executorul judecătoresc a reușit să identifice doar două autoturisme mai vechi, aflate în proprietatea lui Sechelegie, care urmează să fie scoase la licitație”.
Deși a pătimit în cei peste 30 de ani de existență destule cât să doboare moralul unui om, Ovidiu Novacovici și-a păstrat speranța și nu poartă în suflet ranchiuna unei persoane greu-încercate de viață. Chiar dacă nu mai rămâne cu mare lucru în mână după ce achită cota pe care banca i-o reține în fiecare lună din salariu și după ce își plătește chiria, se gândește mereu că mâine va fi mai bine.
Ovidiule, TU vei fi mereu în mintea şi inima noastră! Colegii de la Cofetăria ANDALUSIA