Zona Funcțională Urbană, ciorbă electorală reîncălzită
Primăria Timișoara a elaborat documentația necesară pentru delimitarea Zonei Urbane Funcționale (ZUF) a municipiului. Zona Urbană Funcțională va include, pe lângă municipiul Timișoara, următoarele UAT-uri: Ghiroda, Moșnița Nouă, Giroc, Șag, Sânmihaiu Român, Săcălaz, Dudeștii Noi, Sânandrei, Dumbrăvița, Giarmata, Remetea Mare și Bucovăț.
Toate bune și frumoase, la nivel declarativ. Doar că nu toate primăriile comunelor menționate sunt de acord cu strategia propusă de către administrația timișoreană. Principala nemulțumire a primarilor din comunele periurbane vine din faptul că bugetele locale vor fi suprasolicitate și nu vor face față cerințelor financiare pe care le impune proiectul.
Ce vrea Primăria Timișoara?
Delimitarea ZUF reprezintă un pas important și necesar în elaborarea Strategiei Integrate de Dezvoltare Urbană a Municipiului Timișoara. Aceasta va sta la baza finanțării proiectelor de dezvoltare urbană ale municipiului și zonei urbane funcționale.
Municipiul Timișoara și zona adiacentă acesteia se încadrează în categoria de „Creștere Accelerată”, conform analizelor de la nivel național, având nevoie de o planificare strategică, care pornește de la un studiu detaliat al Zonei Urbane Funcționale (ZUF).
CITEȘTE ȘI: Fractură de logică sau propagandă ieftină? Timișoara donează generatoare, Ucraina exportă curent
Varianta recomandată pe baza rezultatelor obținute include în Zona Urbană Funcțională toate UAT-urile din prima coroană (Ghiroda, Moșnița Nouă, Giroc, Șag, Sânmihaiu Român, Săcălaz, Dudeștii Noi, Sânandrei și Dumbrăvița).
La acestea se vor adăuga Giarmata, Remetea Mare și Bucovăț, din coroana a doua, deoarece dispun de un acces rutier facil către centrul municipiului și se află în proximitatea Aeroportului Internațional Traian Vuia.
Cu alte cuvinte, pentru a putea accesa fonduri și a se dezvolta, Primăria Timișoara trebuie să inventeze un document programatic pentru accesarea fondurilor structurale 2021-2027, destinate exercitării funcției de planificare pe termen mediu și lung. Următorul pas este realizarea unei Strategii SMART City pe perioada 2022 – 2030, pentru a accesa bani necesari unor proiecte “inovatoare” pentru modernizarea orașului.
Timișoara are nevoie de girul comunelor din jur
Toată această schemă de atragere de fonduri a administrației timișorene are însă nevoie de girul comunelor care vor dori să facă parte din pompoasa Zonă Funcțională Urbană.
Pentru primăriile din jurul Timișoarei, cu excepția localităților Dumbrăvița, Giroc și Moșnița Nouă, asta înseamnă implemetarea strategiei “Smart Village”, adică cea de “sat inteligent”.
În condițiile în care bugetele locale anuale ale comunelor de abia ajung pentru cheltuieli și minime investiții, utopia propusă de Primăria Timișoara este primită cu scepticism.
Pentru fiecare primăriei de comună, asta presupune realizarea unei Strategii de Dezvoltare Locală pentru perioada 2021-2027 și identificarea unor proiecte de dezvoltare de interes strategic la nivelul întregii comunități care să poată fi realizate în exercițiul financiar european 2021-2027.
Ceea ce nu prea se sincronizează și nu corespunde cu calendarul propus de administrația Timișoarei.
Motiv pentru care, primăriile se vor vedea nevoite să apeleze din nou la ajutor guvernamental, greu de obținut și la suplimentări bugetare din partea Consiliului Județean Timiș.
CJ Timiș are o altă strategie
Cu mici diferențe față de proiectul administrației Fritz, județul Timiș are deja de 14 ani un isntrument de dezvoltare a zonei. Nici acesta nu a dat rezultatele scontate, dar este funcțional și are proiecte în derulare.
Chiar și Primăria Timișoara, care vine acum cu noua ZUF, este parte din proiectul Consiliului Județean Timiș Asociația de Dezvoltare Intercomunitară ”Polul de Creștere Timișoara” a fost constituită în anul 2009, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr 998/2008 pentru desemnarea polilor de creștere și a polilor de dezvoltare urbană.
La nivel național au fost desemnați șapte poli de creștere: Timișoara, Cluj-Napoca, Iași, Constanța, Ploiești, Brașov, Craiova. Arealul Polului de Creștere Timișoara este format în prezent din următoarele unități administrativ-teritoriale: Municipiul Timișoara, Județul Timiș, Ciacova, Becicherecu Mic, Biled, Bucovăț, Dudeștii Noi, Dumbrăvița, Fibiș, Giarmata, Ghiroda, Giroc, Moșnița Nouă, Orțișoara, Pădureni, Pișchia, Remetea Mare, Săcălaz, Sânmihaiu Român, Șag, Șandra.
Polul de Creștere Timișoara are în componența lui 19 membrii și reprezintă o forță economică și socială în Vestul țării prin potențialul său industrial, educațional, agricol, turistic și prin tradițiile care caracterizează această zonă.
Chiar dacă teoretic, ADI – Polul de Creștere Timișoara a avut un exercițiu financiar pentru perioada 2015 – 2020, structura sa este încă funcțională și bine pusă la punct.
Strategia ZUF a Timișorei – ciorbă electroală reîncălzită
Prezentată de către Primăria Timișoara drept o mare inovație, delimitarea Zonei Urbane Funcționale (ZUF) este o temă lansată, în premieră, în campania electorală din anul 2020. Iar primele încercări eșuate le-a făcut chiar guvernul USR condus de Dacian Cioloș, în anul 2016.
În luna octombrie 2020, Senatorul UDMR Cseke Attila a declarat apariţia unei noi noţiuni în OUG 156, nedefinită şi inexistentă în legislaţia românească, anume „zone urbane funcţionale”, poate fi considerată începutul unei noi încercări de reorganizare administrativă.
„Noi considerăm că trebuia proiect de lege, dar s-a profitat de campania electorală pentru alegerile locale. Această OUG aduce şi dezvoltare, categoric, pentru satele aparţinătoare să poţi să depui proiecte, e de susţinut.
Dar apare noţiunea nouă de ‘zone urbane funcţionale’, care nu e definită deloc, nu ştim ce e cu ea, doar presupunem ce se poate întâmpla…Poate fi considerată un început de reorganizare administrativă.
Mai ales că nu am fost informaţi foarte clar ce se doreşte cu aceste ‘zone urbane funcţionale'” a declarat la vremea respectivă, Cseke Attila.
Senatorul UMDR cerea să le clarifice prin amendamente diverse neclarități. În primul rând apărea noţiunea „zonele urbane funcţionale” care sunt „definite conform documentaţiilor de amenajare a teritoriului sau conform strategiilor integrate de dezvoltare urbană”.
„Am întrebat la dezbaterea acestui proiect ce înţelegem prin aceste ‘zone urbane funcţionale’? Pentru că nu este definit în lege. Secretarul de stat de la Ministerul Fondurilor Europene mi-a spus că această ‘zonă urbană funcţională’ include toate localităţile de unde accesul către un oraş, municipiu sau municipiu reşedinţă de judeţ se poate face în maxim 30 de minute,” a spus Cseke.
La articolul 3 al OUG este prevăzut un nou program numit Smart Village în cadrul căruia comunele din „zone urbane funcţionale” pot depune anumite tipuri de proiecte „inteligente”.
Sunt însă două condiţii pentru a accesa acest program: să fie o comună care face parte dintr-o „zonă urbană funcţională” – deci va trebui să se organizeze aceste „zone urbane funcţionale”, a subliniat Cseke – şi un criteriu discriminatoriu – comunele să aibă o creştere continuă a numărului de locuitori în ultimii trei ani înainte de data depunerii proiectului. Ori, de creştere a natalităţii se poate cam greu vorbi în România, afirma senatorul UDMR.
Tot atunci, Cseke a amintit că, în 2016, în Guvernul Cioloş, a mai fost lansat în discuţii un proiect de lege, retras ulterior, de reclasificare a localităţilor, cu impuneri pentru unificarea unora, neviabile.
De asemenea, el a rememorat că în 1998 s-a dat legea privind dezvoltarea regională, prin care, de exemplu, Bihorul aparţinea de Cluj.
Zone urbane…nefuncționale
Centrul Român pentru Politici Europene atrăgea atenția că cazul dezvoltării regionale este vizibilă tendința de concentrare în orașe mari. Ele devin centre regionale în detrimentul teritoriilor înconjurătoare care pierd atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere social, forța de muncă migrând spre centru – sursa locurilor de muncă.
Dezvoltarea tehnologiei comunicațiilor și a infrastructurii de transport a dus însă la popularea zonelor adiacente centrelor urbane și căilor de comunicație de proximitate ale acestora. Astfel au apărut zone urbane bazate pe migrația bi-direcțională, formate dintr-un centru urban și localitățile înconjurătoare.
Această relație strânsă între centrele urbane și teritoriile adiacente, bazată pe oferta de locuri de muncă, oportunități legate de educație și oferta serviciilor (publice sau private) a dus la conturarea a ceea ce a fost numit zonă urbană funcțională (ZUF).
“Principalele probleme în calea unor proiecte de urbanizare care să ducă la apariţia unor servicii publice integrate şi de calitate sunt fărâmiţarea administrativă excesivă, lipsa unui cadru legal facil şi o foarte slabă cultură a colaborării pentru realizarea unor proiecte comune care să depăşească graniţele administrative ale localităţilor.
Actualul sistemul de guvernanță locală sau judeţeană nu permite funcționarea eficientă a unor structuri de tip ZUF iar contextul dat de procesul de regionalizare-descentralizare poate fi folosit pentru gândirea unor soluţii care să permită colaborarea integrată pe principii teritoriale”, se arată în raportul realizat în cadrul proiectului ”Dezbatem politici, creștem expertiză” derulat de Centrul Român de Politici Europene.
