Dacă vrem să știm cât mai avem de așteptat până la venirea primăverii, mâine vom sta cu ochii pe… bârlogul lui Moș Martin. Potrivit tradiției populare autohtone, data de 2 februarie marchează Ziua Ursului. În bătrâni se credea că schimbarea vremii are legătură cu felul în care se comportă, în cea de-a doua zi a lunii lui Făurar, ursul.
CITEȘTE ȘI: Operatorul de salubritate vrea să facă legea în Timișoara
Dacă afară e soare și cer senin, el își părăsește culcușul și, văzându-și umbra, se întoarce înapoi la hibernare, căci iarna nu s-a sfârșit încă. Dacă, dimpotrivă, cerul e înnorat, ursul nu-și vede umbra și, astfel, rămâne afară, acest semn prevestind venirea primăverii. Potrivit unei alte tradiții, milioane de americani așteaptă, tot în 2 februarie, previziuni meteo de Ziua Cârtiței.
Dacă marmota Phil din Punxsutawney, Pennsylvania, iese din muşuroi şi nu-şi vede umbra, primăvara bate la uşă. Ziua de 2 februarie reprezintă de 175 de ani momentul în care rolul de meteorolog îi revine unei marmote, rozătoarea din specia “marmota monax” (americană sau comună) oferind indicii despre cât timp va mai dura
iarna. Primele informaţii despre Ziua Cârtiţei apar într-un jurnal care i-a aparţinut unui proprietar de magazin din Pennsylvania, cu data de 4 februarie 1841. Potrivit obiceiului de origine germană, marmota care nu reuşeşte să-şi vadă umbra în ziua cu pricina anunţă o primăvară timpurie. Dacă e soare peste Ocean în a doua zi de februarie, şi iarna americană mai durează cel puţin o lună şi jumătate…
