Un concubinaj cu final costisitor, la Timişoara

Potrivit legislației țării noastre, bunurile dobândite de două persoane aflate într-o relație de concubinaj nu sunt reglementate după același izvor de drept precum cele ale soților, în cazul lor operând doar convenția între părți.

Existenţa unui astfel de acord poate fi demonstrată printr-un înscris autentic, care face dovada că părțile au intenționat să achiziționeze în proprietate comună bunurile respective. În caz contrar, bunul cumpărat în timpul concubinajului rămâne în proprietatea celui care l-a achiziționat pe numele său.

Citeşte şi: Parcarea de lângă Palatul Dicasterial, deschisă pentru tot poporul

Un astfel de caz a fost tranșat de Curtea de Apel Timișoara. În urmă cu câțiva ani, dorind să iasă din relația pe care o avea cu concubina sa, un bărbat a fost trimis la… plimbare de consoartă în momentul în care și-a cerut drepturile pe cele două apartamente pe care le cumpărase în perioada în care au stat împreună. Aceasta, întrucât erau intabulate pe numele concubinei.

Citeşte şi: VIDEO HALUCINANT! Patru poliţişti au făcut grătar în timpul programului de lucru

Bărbatul s-a adresat instanței, în speranța că judecătorii îi vor da dreptate și vor dispune restituirea cotei sale de contribuție, respectiv de 70 la sută din valoarea imobilelor. În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a convieţuit cu pârâta din anul 1992 până în 2008 şi a locuit, ca soţ şi soţie, cu aceasta într-o garsonieră proprietatea pârâtei, împreună cu cei doi copii minori ai acesteia, în prezent majori.

Citeşte şi: Atenție, şantier în Piaţa Mărăşti! Se desființează o trecere de pietoni

Bărbatul a mai susținut că pârâta nu a avut nici o sursă de venit, el fiind cel care se ocupa de întreţinerea ei şi a copiilor acesteia proveniți dintr-o altă căsătorie, tot el fiind cel care realiza venituri foarte mari ca urmare a activităţilor comerciale pe care le desfăşura.

În anul 2002, deoarece garsoniera pârâtei devenise improprie pentru a locui, au hotărât să achiziţioneze un apartament cu patru camere, situat în Târgu-Jiu. Concubina a vândut garsoniera, diferența de preț a plătit-o reclamantul, însă, a susținut acesta, apartamentul l-a cumpărat pe numele femeii, considerând că relaţia acestora se bazează pe încredere reciprocă.

În fața instanței, bărbatul a mai precizat că, ulterior achiziţionării apartamentului, i-a mai dat pârâtei o sumă pentru a înfiinţa şi o firmă, astfel încât să poată avea o sursă de venit, iar în perioada relaţiilor de concubinaj, au mai achiziţionat împreună şi un apartament în Bucureşti.

Și în acel caz, a acceptat ca apartamentul fie să cumpărat pe numele pârâtei, urmând ca în acesta să locuiască fiica ei, care era studentă la o facultate în București. Totodată, reclamantul a susținut că în perioada relaţiilor de concubinaj a mai cumpărat şi bunuri mobile pentru decorarea celor două apartamente.

Inițial, instanța de fond i-a dat câștig de cauză bărbatului, însă în căile de atac formulate ulterior, acesta a pierdut procesul, întrucât nu a putut face dovada că este proprietarul apartamentelor, în acte figurând doar concubina sa.

”Concubinajul sau uniunea consensuală a două persoane nu este reglementată ca atare în dreptul civil român, nici cu privire la relaţiile nepatrimoniale personale, şi nici relativ la relaţiile patrimoniale dintre concubini. Drept urmare, regimul juridic al bunurilor dobândite de către soţi, anume proprietatea în devălmăşie, nu este aplicabil şi concubinilor, indiferent de durata convieţuirii acestora.

Prezumţia comunităţii de bunuri nu se aplică decât soţilor, nefiind posibil a se extinde sfera acesteia. Astfel, în situaţia concubinilor, în ceea ce priveşte relaţiile patrimoniale dintre aceştia, avem de-a face cu situaţia eventuală a coproprietăţii relativ la fiecare bun dobândit împreună, fiind necesar a se demonstra, în cadrul unui partaj, contribuţia fiecăruia pentru fiecare bun individual şi nu contribuţia la universalitatea patrimoniului, aşa cum este reglementat în cazul soţilor.

Specifică relaţiilor patrimoniale dintre concubini este proba contribuţiei pentru fiecare bun în parte şi, cumulativ, intenţia acestora de a dobândi în comun bunurile. În speţă, din conţinutul contractelor prin care s-a dobândit proprietatea asupra celor două apartamente în litigiu rezultă că doar pârâta apelantă figurează ca şi proprietar exclusiv.

Privitor la dobândirea societăţii comerciale al cărei unic asociat este pârâta, de asemenea nu se poate reţine în favoarea reclamantului vreun drept de proprietate. În ceea ce priveşte bunurile mobile, reclamantul nu a făcut dovada susţinerilor sale în sensul că are o cotă de contribuţie la dobândirea acestora.

În condiţiile date, reclamantul este îndreptăţit la restituirea sumelor cu care a contribuit la achiziţionarea bunurilor litigioase de către pârâtă însă doar în baza dreptului de creanţă pe care l-a generat o astfel de situaţie, solicitare pe care el a declarat în mod explicit că nu a înţeles să o facă în prezentul dosar”, se arată în motivarea instanței.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns