Soția lui Mihai Constantinescu a făcut noi declarații despre starea de sănătate a artistului, aflat în moarte cerebrală după ce a suferit două stopuri cardiace în decurs de câteva ore.
„Mihai este în continuare intubat, este în viaţă, este stabilizat, tensiunea şi pulsul lui sunt stabile acum, dar sunt zile în care el trebuie să se refacă. A stat destul de mult până a venit salvarea”, a declarat Simona Secrier, soţia acestuia, potrivit Mediafax.
Cântăreţul Mihai Constantinescu, în vârstă de 73 de ani, a fost dus la Spitalul Floreasca din Capitală luni, în urma unui stop cardio-respirator. În cursul nopții următoare, artistul a suferit un al doilea stop cardiac.
„Dormea lângă soţie şi soţia şi-a dat seama că nu mai respiră. Mi s-a spus că a durat 10 minute până l-au resuscitat. Dacă sunt mai mult de trei-patru minute, cred că îţi pierzi memoria şi e greu să îţi mai recapeţi cunoştinţa”, a spus Adrian Daminescu.
„Tot ce putem să facem acum e să stăm cuminţi şi să ne rugăm pentru el”, a completat Adrian Daminescu potrivit sursei citate.
CÂINII VAGABONZI SE ROAGĂ…
(17. 05. 2019)
Eu sunt câine vagabond,
am ochi verzi şi părul blond,
şi mă rog pentru Mihai
să îl ajut s-ajungă în Rai
căci, doar el mi-a fost mămucă
atunci când plângeam pe luncă,
leagăn aurit… mi-a fost
când mi-a dat un adăpost….
M-a iubit, m-a luat în braţe,
mângâieri… îmi oferea,
seara… îmi împletea moaţe
pe un ţol de catifea.
Nu da voie nimănui
să m-atingă, mă rănească,
devenea, de leu… un pui,
de încercau să mă hulească.
Dimineaţa, mă trezea
sărutându-mă în somn,
până îşi bea a lui cafea
era sluga’mi, eu… un domn!
Nu ştia cum să m-alinte
ca să fiu mereu ferice
şi-ale sale dulci cuvinte
îmi ştergeau din cicatrice
căci copii de clasa a patra
mă chemau în jocul lor,
peste gard dădeau cu piatra,
nu gândeau că ochii’mi dor.
Viaţa mea fusese dură
dar acum avea un sens,
îi lătram pe cei ce fură
şi-aveam noi, doi, un consens.
De aceea, azi, vă rog,
pe cei mici, şi pe cei mari
(orice câine vagabond!),
să veniţi, ai mei ştrengari,
ca să stăm în rugăciuni
cât pe lume va fi soare,
ale morţii urâciuni
să se înalţe ca o boare,
să se ducă în lumea mare,
să se facă porumbei,
să nu fure fiinţa care
ţine în mână lumânare!…
Şi, s-au adunat cu toţii,
din pământ, de sub pământ,
de prin ceruri şi neanturi,
la acel prea trist mormânt…
Stau de veghe la firidă,
nu-i permit să se deschidă
fiindcă vor ca să-l mai vadă,
zi de zi, pe aceeaşi stradă…
Câinii vagabonzi se roagă…
De Mihai Constantinescu,
să nu plece în lumea largă
lângă alţi’ şi Eminescu,
să mai stea, pentru o clipă,
lângă câinii vagabonzi
pân’ le creşte o aripă
la toţi cei cinstiţi şi lorzi,
şi-atunci… vor pleca împreună
pân’ la stele, pân’ la lună
şi îşi vor ţine legâmânt
a sta, toţi, într-un mormânt!…
Câinii vagabonzi se roagă…
Pentru viaţa lui Mihai,
a lor mamă, fiinţa dragă
ce le da lapte şi ceai…
– Doamne, la al nostru rege,
Te rugăm, dă-i sănătate,
schimbă, Tu, această lege
care vrea să îl ia departe,
Doamne, să nu ne despartă
nici o lege strâmbă, dreaptă,
să n-ajungem iar, orfani,
cum am fost atâţia ani!…
Doamne, astăzi, ne rugăm
la a Ta înţelepciune
şi, cu toţii, să închinăm,
lui Mihai, o rugăciune!…
Câinii vagabonzi se roagă…
AUTHOR: Emmanuelle