Subiect, în ultimii ani, al unor discuții și propuneri unele mai interesante ca altele, vechile turnuri de apă ale Timișoarei așteaptă, în continuare, o clarificare a situației. Au împlinit deja un secol de când au fost construite și, în timp ce alte orașe cu mai puține pretenții decât cel de pe Bega au găsit soluții pentru a le pune în valoare, la noi nu se întâmplă absolut nimic.
Simple, dar de bun gust
Turnul de apă din Iosefin a fost construit în 1914, iar cel din cartierul Fabric a fost ridicat doi ani mai devreme, amândouă făcând parte din noul sistem de alimentare cu apă și canalizare al Timișoarei, pus în parctică de inginerul Stan Vidrighin. Apa se obținea prin pompare în trei colonii mari de fântâni – de la Urseni şi Giroc –, din fântânile forate la mare adâncime şi împinsă în centrala aflată la Ciarda Roşie. După eliminarea particulelor de fier şi mangan, filtrate prin straturi de cărbune, era condusă, sub presiune, prin ţevi subterane, în părţile locuite ale oraşului şi împinsă până la cele mai înalte etaje ale caselor.
Cele două rezervoare ale turnurilor din Fabric și Iosefin erau în permanență umplute, pentru că ele aveau rolul de a menține presiunea egală peste tot și a aproviziona cu apă casele timp de trei-patru ore în caz de reparații sau de alte evenimente neașteptate, când fântânile nu funcționau. În contractul de execuție a turnurilor se menționau solicitări care i-ar face să roșească pe cei care au întocmit legislația de achiziții publice din România de azi, când se merge, în continuare, pe varianta prețului cel mai mic:
„Balustradele scărilor şi galeriilor să fie din fier forjat, elegant executate şi prevăzute cu mânere din lemn de esenţă tare. Realizarea exterioară a turnului să fie simplă, dar de bun-gust. Efectul estetic să fie obţinut mai degrabă prin alegerea artistică a proporţiilor şi prin soliditatea execuţiei, decât prin excesul decorativ al secţiunilor. Toate lucrările să fie executate din cele mai bune materiale, execuţia să fie solidă şi de primă calitate, doar acestea putând să fie recepţionate”.
Batem pasul pe loc
După 2012, autoritățile timișorene și-au pus problema reabilitării celor două turnuri de apă și a introducerii lor în circuitul public. Clădirile, acum dezafectate, sunt monumente istorice și domină prin înălțime și arhitectură cartierele Iosefin și Fabric. Dacă cel din Iosefin a fost trecut din patrimoniul Aquatim în cel al primăriei și ar putea suporta proiecte de modernizare, despre cel din Fabric, care a intrat – nu se știe exact cum, căci averea municipalității constituie o permanentă surpriză – în proprietatea fostei fabrici „1 Iunie”.
Până se găsesc hârtiile, turnul devine tot mai părăginit, iar vecinii clădirii se mai trezesc, din când în când, cu țigle de pe acesta la ei în curte. Chiar și așa, proiectul anunțat pentru turnul din Iosefin, care ar fi putut găzdui un restaurant, cu lift panoramic și terasă suspendată, anunțat în primăvara anului 2014, a căzut în uitare.
O altă idee, vehiculată cu un an mai devreme, fusese cea a deschiderii unei cafenele dedicate lui Francisco Illy, inventatorul primului automat de cafea, care s-a născut la Timișoara. Nici una dintre idei nu s-a materializat, iar conducerea primăriei susținea, la momentul respectiv, că, dacă nu există investitori, ultima soluție ar putea fi… vânzarea turnului.
Reamintim că și alte orașe, atât din România, cât și din țările vecine, au reușit demult să pună în valoare vechile turnuri de apă, care găzduiesc muzee, galerii de artă, localuri sau alte obective. Poate se mișcă și ai noștri ceva mai repede…
