Cazurile în care șoferii care parchează fără să se gândească niciun moment că blochează ieșiri din curți sau din parcări, pe alți participanți la trafic sau chiar tramvaie nu mai sunt demult o noutate.
Din contră, reprezintă un fenomen des întâlnit în Timișoara.
Nici amenzile, nici urările ”de bine” ale celor nevoiți să aștepte după ei nu par să descurajeze respectiva categorie de conducători auto.
Astăzi, unul dintre aceștia a reușit o performanță într-adevăr deosebită.
A blocat circulația chiar în intersecția de lângă Poșta Mare, inclusiv pe Bulevardul Revoluției, pentru că nu s-a gândit niciun moment că autobuzele care întorc în locul respectiv, pentru a intra pe Bulevardul Mihai Eminescu, nu vor putea trece de mașina lui.
Omul a parcat într-o zonă în care acest lucru este oricum interzis și nici măcar nu a făcut efortul să poziționeze mașina paralel cu bordura.
A lăsat-o în diagonală, iar un autobuz care circula pe acolo a rămas blocat pentru că nu putea lua virajul.
Asta şi pentru că un taximetrist a parcat şi el fără ţină cont de indicatorul aflat la câţiva metri în faţa sa…
În spatele autobuzului s-a format o coloană de mașini, la fața locului a ajuns și poliția, șoferii s-au trezit că nu mai pot nici da înapoi, nici înainta.
Și toată această debandadă, din cauza unui conducător auto care nu respectă reguli de bază într-ale șofatului.
Si care este consecinta ?
Sunt curios, au fost ridicate ambele masini ? Sau macar amendati soferii?
taximetrista 725 ,audi gri ridicat(+500)
Am sperat că noua administrație a municipiului, nou primar al Timișoarei care pretinde a fi bine educat în țările cu pretenții civilizatoare, va restabili regulile și disciplina urbană a orașului nostru, grav afectata de persoane lipsite de bun simț. o majoritate covârșitoare de persoane, co-citadine, sau vizitatoare, se conduc după principiul încetățenit: ”așa vrea mușchii mei”.
Prin nepăsarea autorității administrative, și al instituțiilor care au rolul de aplicare a legii si de a sancționa abaterile de la normele de conduită civilizata, principiul de mai sus a devenit rutină, normă, și se extinde continuu.
In nici o tara dintre cele pe care le admirăm, disciplina nu a venit de la sine. ci prin exigența continuă și fermă a autorității.