Când un timișorean intră într-un supermarket din urbe trebuie să se înarmeze cu răbdare (și asta nu doar din cauza prețurilor care cresc ca Făt-Frumos) deoarece, încă de la intrarea în magazin, cei mai mulți agenți de pază îi pun eticheta: hoț. Nu scapă de această etichetare decât, probabil, bebelușii, cu toate că și în cărucioarele acestora s-ar putea ascunde marfă furată.
Pentru a fi sigur că nu va fi luat la socoteală înainte de a intra într-un centru comercial, un timișorean trebuie să își golească buzunarele, pentru a-i oferi agentului de pază obiectele pe care le are și care se găsesc și în magazinul pe care îl vizitează.
După ce omul vigilent îi pune autocolante cu data pe guma de mestecat, șervețele, brichete, pachetul de țigări și bomboanele găsite prin buzunare, clientul poate, în sfârșit, să se aprovizioneze de pe rafturi. Totuși, nu scapă de vigilența paznicilor.
Unii îl pândesc de după rafturi, alții îl urmăresc în timp ce citește etichetele produselor (parcă prea mult zăbovesc unii la un produs, probabil se gândesc că vor să-l fure), iar alții (cei mai mulți) îi așteaptă zâmbitori după ce au trecut de casa de marcat, pentru a le iscodi căruciorul cu ochii cât cepele, iar în cazul în care li se pare că bonul e prea scurt față de mulțimea produselor din coș, se trece la… percheziție.
Mulți dintre timișoreni s-au simțit jenați de aceste sfredeliri cu privirea, uitături încruntate sau controale de rutină, însă se pare că directorilor de magazine nu le pasă.
Sunt și cazuri, multe și acestea, în care timișorenii au fost puși în situația jenantă de a întoarce toate privirile dintr-un magazin asupra lor, pentru că alarma de furt a sunat după ce au trecut de casa de marcat cu coșul de cumpărături.
În multe situații, s-a constatat că a fost o eroare, nu s-a furat nimic. Desigur, există și hoți, însă aceștia sunt mult mai vigilenți decât paznicii care par doar să-și verse frustrarea pe clienții cinstiți.
