Testamentul este un act juridic personal, prin care o persoană dispune de averea sa, în tot sau în parte, pentru timpul când va înceta din viață.
Pentru ca acesta să producă efecte, adică să fie valabil, trebuie să fie îndeplinite câteva condiții, printre care și aceea ca testatorul (cel care își scrie testamentul) să fie în deplinătatea facultăților mintale. În caz contrar, testamentul se anulează.
O astfel de situație a făcut obiectul unui dosar aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara. În urmă cu mai mulți ani, o justițiabilă și-a scris testamentul în favoarea a doi legatari universali, documentul fiind însă atacat în instanță de alți doi potențiali moștenitori.
Citeşte şi: TRAGEDIE! Un tânăr a murit într-un grav accident, la câteva ore după ziua de naștere a iubitei sale
Aceștia au susținut că, deși femeia a încheiat în faţa notarului un testament autentic, ea a fost lipsită de discernământ şi aceasta deoarece, cu cinci luni înainte de a semna, a fost examinată de o clinică de psihiatrie, iar în urma consultării, medicul a observat că sunt sesizabile lacune însemnate în gândirea sa.
Din examinarea înscrisului medical depus la dosar, prima instanță a constatat că testatoarea (autoarea documentului) era dezorientată, având dificultăţi amnezice, fiind în incapacitatea de anticipare a consecinţelor propriilor sale acţiuni și că deteriorarea cognitivă a acesteia este severă.
Totodată, o altă scrisoare medicală, eliberată de un psihiatru, arăta că femeia suferea de Alzheimer, boală care debutase cu cinci-șase ani înainte de semnarea testamentului. Prin urmare, aprecierile primei instanţe au fost în sensul că femeia nu mai dispunea de facultatea de a discerne, de a judeca şi de a aprecia lucrurile la justa lor valoare, cu atât mai puţin de a pătrunde semnificaţia unor acte juridice.
Femeia nu a acceptat soluția și a atacat-o cu apel. În apărarea sa, a susținut că din raportul de expertiză depus la dosar nu rezultă o lipsă totală de discernământ și că prima instanță s-a substituit atribuțiilor unor medici specialiști.
Nici cea de-a doua instanță însă nu i-a dat dreptate. În final, dosarul a ajuns la Curtea de Apel Timișoara, iar completul de judecată de aici a răsturnat concluziile celor două instanțe anterioare.
”În cauză, deşi părerile exprimate sunt în sensul discernământului mult scăzut al pârâtei, lipsa totală a acestuia nu a fost ştiinţific stabilită fără echivoc”, au arătat judecătorii Curții, care au concluzionat că la dosar nu există suficiente probe pentru a demonstra fără echivoc lipsa de discernământ a testatoarei la încheierea testamentului.
