Pe Arsenia Hobean, din comuna Pietroasa, care în această primăvară împlinește 93 de ani, am găsit-o în curte, așezată pe un scăunel mic de lemn, curățând de zor știuleții de boabe.
Așa cum era rânduiala pe când s-a născut, Arsenia s-a măritat pentru că așa au sfătuit-o părinții. A muncit o viață întreagă în gospodărie, și nici acum nu-i vine a sta degeaba.
CITEŞTE ŞI: Am pierdut trenul care tocmai a trecut peste noi
Nu mai poate să facă multă treabă, dar își ajută cu drag familia. Iarna a tricotat șosete de lână, iar acum a ieșit la soare și face treabă prin gospodărie.
Nu a avut o căsnicie foarte fericită și, zâmbind, spune că uneori soțul a fost bun prieten cu Bachus, atunci când nu muncea la stână.
Rănit în cel de-Al Doilea Război Mondial, lângă inimă, bărbatul Arseniei nu a putut să muncească mai greu.
CITEŞTE ŞI: Focar de scrapie. Boala impune restricții la comercializarea mieilor în Timiș, Caraș-Severin și Hunedoara
Așa că s-a mulțumit cu lucrul la oi. La cei 93 de ani, nonagenara nu-și dorește decât să trăiască în liniște. E o femeie credincioasă, așa că merge în fiecare duminică la biserică și, în ciuda vârstei înaintate, reușește să țină post.
Nu consumă carne de nici un fel, doar lapte și ouă.
CITEŞTE ŞI: Noi laboratoare de informatică la liceul dintr-o localitate timişeană
La televizor nu mai privește, însă seara, înainte de culcare, citește cu evlavie rugăciuni.
