Sub dictatura falselor profeții – Comentariu

Sub dictatura falselor profeții - Comentariu

Specialiștii – un personaj colectiv de existența căruia, atunci când nu e însoțit de precizări clare privind identitatea, e bine să te îndoiești – au umplut internetul de filmulețe cu avertismente privind apocalipsa care vine peste noi dacă nu întrerupem imediat lumina, căldura, consumul de alimente și, de ce nu, respiratul.

Filmuleţ cu hibă

Unul dintre aceste filmulețe, ușor de găsit pe rețelele de socializare, ne explică pe un ton grav că în mai puțin de 15 ani, Himalaya, locul de unde izvorăsc fluviile-gigant ale Indiei și Chinei, își va pierde 70 la sută din calota glaciară. Evident, nu din cauză că tibetanul Dalai Lama ar cădea la pace cu comuniștii chinezi, ci din cauză că specia umană poluează de rupe de dinainte de apariția ei pe lume.

Filmulețul cu pricina, doldora de argumente, are o singură hibă: a fost făcut la jumătatea anilor 80, adică cu aproape jumătate de secol în urmă, iar cușma de gheață a Himalayei continuă să se afle la locul ei, insensibilă la profețiile fundamentaliștilor ecologiști. Un caz izolat, veți spune. Nicidecum.

Mii de viziuni apocaliptice

Mii și mii de astfel de viziuni apocaliptice au fost aruncate în spațiul public în ultimele două generații, iar în numele lor au fost formulate, cu iuțeală de mână și nebăgare de seamă, așa-zise strategii globale de combatere a încălzirii globale (sau, după caz, a noii ere glaciare), în numele cărora cei tari au încercat (și de cele mai multe ori au reușit) să le impună celor slabi lichidarea unor întregi sectoare energetice și de producție industrială.

Iată încă câteva exemple, dintre cele identificate recent de experții grupului de analiză Competitive Enterprise Institute de la Washington, un think-tank clasat printre primele 50 de școli analitice americane: epuizarea ozonului într-o generație (1974); scufundarea insulelor Maldive în următorul deceniu (1988); dispariția completă a ghețarilor de la Polul Nord până în 2015 ș.a.m.d.

Dar poluarea există cu adevărat, veți adăuga. Sigur că există și sigur că ea trebuie limitată la maximum și sancționată, în primul rând pentru că poluarea generată de activitățile umane se concentrează tocmai acolo unde trăiesc oamenii, numai că strategiile de protejare a mediului trebuie să se bazeze pe diagnostice exacte și nu pe hiperbole, tocmai pentru a face intervenția ecologică eficientă și pentru a nu produce prin intervenție mai mult rău decât bine.

Iar în acest scop nu trebuie reinventată roata: unul dintre principiile legislative internaționale, întemeiat pe logică și pe bunul simț, stipulează că poluatorul este cel responsabil de poluare și el trebuie să ia măsurile necesare sau, dacă n-o face, să suporte consecințele juridice și economice. Nu statele, nu societățile în întregul lor și, mai ales, nu condiția umană.

A considera că omul și numai omul este cauza poluării reflectă nu doar o abdicare nepermisă de la gândirea științifică, ci și o mentalitate antidemocratică, fundamentalistă.

Erupţia vulcanului Cumbre Vieja

Iată, bunăoară ce se întâmplă chiar în zilele noastre: de câteva săptămâni, erupția vulcanului Cumbre Vieja din insula spaniolă La Palma a generat o poluare aproape egală cu cea produsă de întreaga activitate economică a continentului, dând peste cap fragilele echilibre climatice din Europa și punând sub semnul întrebării productivitățile agricole continentale de anul viitor.

Un eveniment deloc singular, care necesită de asemenea acțiuni ecologice, chiar dacă nu omul se află la originea sa. Unde ne poate duce acceptarea falselor profeții ale falșilor ecologiști, putem vedea și simți pe propria piele în acest prezent sufocat de crize.

Deși nu este nici singura, nici cea mai importantă dintre cauzele actualei crize energetice care a făcut întreaga Europă să tremure (la propriu și la figurat deopotrivă), modul în care au fost fixate și puse în practivă obiectivele de trecere la energia verde (obiective care, în sine, sunt salutare) și-a adus contribuția sa neprețuită la vulnerabilizarea energetică a Uniunii Europene, implicit și a tuturor statelor membre, deschizând larg poarta șantajului energetic practicat de unele puteri deloc prietenoase, prin simplul fapt că au pus boii înaintea carului.

Adică, s-a trecut la închiderea capacităților energetice considerate, cu sau fără deplin temei, poluatoare, înainte de a fi asigurate capacități suficiente de generare a ”energiei verzi”. Evident însă, nu și înainte ca marii moguli energetici, ai căror șefi își petrec oricum iernile prin țările calde, să primească garanții că marja lor de profit nu va fi atinsă.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *