Sindromul „Bălăria” cuprinde și mediul rural

Când o țară nu este gospodărită, nici cu întregul, nici pe porțiuni, apare paragina. Așa ni se înfățișează țară noastră astăzi, oriunde o privești.

La sate și la orașe, scaieții și bălăriile coexistă cu trandafirii sălbăticiți, linia ferată și șosele patriei, trenurile (câte mai sunt) și TIR-urile nu se mai văd din lăstăriș.

Locurile de joacă ale copiilor sunt copleșite și ele de buruieni mai înalte decât ei. Tunderea ierbii (și a bălăriilor) ar fi fost normal să fie prima dintre preocupările edililor, dar și a locuitorilor de pe orice stradă, dacă primăriile… „nu mai fac față cu cositul”.

Exista o regulă de bun-simț din vremuri cu mult mai civilizate decât cele în care trăim, când nici o dimineață nu începea altfel decât cu stropitul cu apă și măturatul trotuarului și al străzii (de pământ!) până la jumătate pe porțiunea casei de către fiecare gospodar.

Dar acestea sunt vremuri de mult apuse. Acum ne facem veacul pe facebook, camuflați în bălării. Exemplele pe care le dăm sunt din diferite locuri și au fost surprinse în diferite momente, din lunile mai și iunie, ceea ce dovedește că bălăriile sunt un sindrom care cuprinde temporar localitate după localitate, căi de comunicație… și țara.

Bine, totuși, că sunt înflorite mușcatele pe stâlpii din beton ori din metal, prin orașe și sate…


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns