Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Tradiţii şi obiceiuri populare

Creştinii ortodocşi, dar şi cei greco-catolici îi omagiază astăzi pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, cu prilejul uneia dintre cele mai importante sărbători bisericeşti ale începutului de vară.

Constantin I sau Constantin cel Mare, pe numele său întreg Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, a urcat pe tronul Imperiului Roman în anul 308, la vârsta de 36 de ani.

El a fost cel care a impus toleranţa faţă de creştinism, într-o vreme în care practicanţii acestei religii interzise erau prigoniţi, averile lor confiscate, iar oamenii plăteau adesea cu viaţa credinţa în învăţăturile lui Iisus. Ajuns la conducerea Imperiului Roman împreună cu Licinius, cumnatul său, Constantin a luat primele măsuri pentru protecţia mărturisitorilor lui Hristos. Cu toate acestea, împăratul nu se convertise.

El credea în mai mulţi zei, iar monedele bătute în perioada lui dovedesc devoţiunea lui faţă de Marte, apoi faţă de Apollo. Prin Edictul de la Mediolan, din 313, Licinius şi Constantin cer guvernatorilor provinciilor controlate de ei să înceteze prigoana creștinilor şi să le fie restituite averile, acest fapt constituind piatra de temelie pentru recunoaşterea oficială a religiei creştine, realizată abia în anul 380 prin Edictul de la Tesalonic al Împăratului Teodosie.

Tot lui Constantin cel Mare i se datorează şi restaurarea Bizanţului, transformat în capitală a imperiului.

În noiembrie 324, el a stabilit în mod oficial hotarele noii sale cetăţi, care a devenit centru al creştinismului, reşedinţa unui patriarh, comparabilă ca dimensiuni cu Roma, Alexandria sau Ierusalimul. Construirea şi popularea noului oraş s-au desfăşurat foarte rapid. Noile ziduri au fost terminate în 412. La fel ca şi Roma, oraşul e construit pe şapte coline şi împărţit în 14 districte administrative şi reprezintă locul unde Constantin a început şi construirea a două mari biserici, Hagia Sophia (Sfânta Înţelepciune) şi Hagia Eirene (Sfânta Pace).

Mama lui Constantin, pe numele complet Flavia Iulia Helena, a găsit crucea pe care a fost răstignit Hristos. Cunoscută drept Helena Augusta sau Sfânta Elena, ea s-a născut în oraşul Drepanon (azi Karamürsel) în Bythinia (în nord-vestul Asiei Mici), căruia mai târziu Constantin i-a schimbat numele în Helenopolis, în onoarea ei. Sfânta Elena a fost prima femeie care şi-a eliberat toţi sclavii.

În anul 326, după moartea nepotului său Crispus şi a nurorii sale Fausta, ea a mers în pelerinaj în Ţara Sfântă, de unde se spune că s-ar fi întors doi ani mai târziu cu o comoară nepreţuită: cele trei cruci folosite pentru răstignirea lui Iisus Cristos şi a celor doi tâlhari. O minune dumnezeiască a făcut ca, dintre cele trei, să i se arate care este cea pe care a pătimit Mântuitorul.

Sfânta s-a săvârşit din viaţă la 80 de ani, la scurtă vreme după întoarcerea din pelerinaj. Trupul împărătesei a fost adus sub escortă armată din Nicomidia şi depus în biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitoria Sfinţilor împăraţi, apoi a fost adus la Roma. Tronul ei şi o parte din raclă se află la mare cinste în Muzeul Vaticanului.

Pentru contribuţia adusă la legalizarea, sprijinirea şi organizarea Bisericii creştine, Constantin cel Mare este venerat ca sfânt în Biserica Ortodoxă şi în Biserica Greco-Catolică, la data de 21 mai, o dată cu Sfânta Elena, mama sa.

Tradiţii şi obiceiuri populare

O serie de tradiţii populare asociate zilei Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena fac din acest praznic un moment de pregătire pentru venirea verii.

Cu prilejul acestui praznic, truditorii pământului nu lucrează, pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului. În anumite regiuni ale ţării, aceasta este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz şi mei, în credinţa că tot ce se seamănă după această dată se va usca.

Interdicţia de a munci în 21 mai este respectată şi de podgorenii care doresc ca graurii să nu le dea iama prin struguri.

În unele zone, păstorii hotărăsc, de Sfinţii Împăraţi, cine le va fi baci, unde-şi vor aşeza stânile şi cine le va păzi pe timpul păşunatului. Tot acum, pentru a se apăra de rele, ţăranii aprind un foc mare şi stau în jurul lui.

Prin preajma rugului aprins vor trece şi mioarele, ca să fie ferite de boală şi nenorocire cât vor sta la stână.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns