Ședințele cu părinții trebuie să fie pe placul ”educatoarelor” din fruntea țării

Nu cu mulți ani în urmă, ședințele cu părinții de la grădiniță la care mergeam se desfășurau după același tipic. Educatoarele prezentau o listă cu lucrurile care trebuie cumpărate sau investițiile necesare și suma ce îi revine fiecărui părinte. Urma, apoi, partea cea mai interesantă, pe care nu mi-am putut-o explica mult timp.

Mă așteptam, la primele ședințe, că se vor găsi unii care să spună că sunt prea mulți bani, că educația e gratuită și că nu e treaba noastră să plătim zugrăvitul sălii sau înlocuirea pardoselii. Ei  bine, surpriza a fost foarte mare când s-au ridicat câțiva părinți și au spus cu totul altceva, de parcă eram în clase diferite: că sumele sunt cam mici, că fiecare putem da mai mult și că ar trebui să strângem sume mai consistente.

Într-un spirit  de turmă declanșat automat, au început și alții să le țină isonul, toți venind cu un argument care a devenit clișeu:”Doar plătim pentru copiii noștri!”. Nimeni nu îndrăznea să mai cârtească ceva, iar doamnele educatoare profitau din plin de această megalomanie generalizată, umflând potul fără nici o problemă.

La un moment dat, s-a ridicat un părinte care realizase în ce situație bolnavă ne aflam și a spus, mai cu jumătate de gură, că, totuși, se cer cam mulți bani. Săracul, mai bine tăcea. Imediat, s-au ridicat alți părinți și l-au făcut praf,  înfierându-l ca-n ședințele comuniștilor din anii 50. ”Cum adică, tu nu vrei să plătești pentru copilul tău?”, a fost replica prin care s-au năpustit cu toții asupra sa. Nici n-a mai venit, bietul om, la următoarele ședințe, plătea cât se cerea și nu mai comenta. Înțelesese că nu putea să se lupte cu propaganda, atâta vreme cât se foloseau copiii pentru a se crea atmosfera dorită.

CITEŞTE ŞI: Principalul medic din China avertizează: „Suntem vulnerabili în cazul unui al doilea val. Obţinerea unui vaccin va dura mult mai mult”

Am asistat, recent, la un eveniment care a semănat uluitor cu ședințele de la grădiniță: mitingul de la București, prin care unele persoane protestau împotriva restrângerii unor libertăți. Ca și tăticul care a zis că se cer prea mulți bani la grădiniță, și acestea au fost înfierate pentru atitudinea lor, iar cele mai multe atacuri nu au venit din partea celor care au decis interdicțiile, ci a semenilor care trebuie și ei  să suporte același disconfort. Așa cum părinții de la grădiniță spuneau că ”doar plătim pentru copiii noștri”, la fel și cei care sunt deranjați de prea multă libertate spun că ”doar o facem pentru sănătatea noastră”.

Mai toată lumea a șters pe jos cu cei care au îndrăznit să ceară mai multă libertate,  culmea, un ideal pentru care s-a murit în urmă cu 30 de ani. Poate că cei din Piața Victoriei nu aveau dreptate, dar să le interzici altora cu atâta ură să-și spună punctul de vedere, să se exprime liber, să aibă o opinie, e prea mult și foarte periculos.

Acest gen de manifestări au tocmai rolul de a deschide unele dezbateri, de a atrage atenția că există și alte păreri, pentru ca deciziile luate să fie cele mai potrivite, așa cum se întâmplă într-o democrație. Or, dacă societatea românească nu mai este dispusă să tolereze și alte puncte de vedere, ea nu prea mai este nici în aparență democratică. Urmarea? Ca și tăticul de la grădiniță, vom plăti totul  fără a mai cârti, de la zugrăvit la pardoseală, spre satisfacția deplină a ”educatoarelor” din fruntea țării.