Lipsa locurilor de parcare din Timișoara este deja un subiect arhi-cunoscut și arhi-dezbătut. De câte ori primăria reușește să realizeze câte unul, șoferii timișoreni sunt în al nouălea cer. Există însă și situații în care o asemenea lucrare nu este pe placul tuturor, șoferii fiind și ei, înainte de toate, oameni.
De exemplu, pe Strada Versului au fost demarate lucrări pentru amenajarea unei parcări. O parte din oamenii care locuiesc în zonă sunt însă supărați pentru că, pentru execuția acestui proiect, a fost nevoie să fie tăiați mai mulți arbori tineri, plantați în urmă cu 20-30 de ani, de locatari.
”Tot ce se face acum este pentru mașini. Dar la oameni nu se mai gândește nimeni? Nu se gândește cineva la tot ozonul care ni s-a luat? Cum să tai așa niște arbori tineri? După ce logică? Credeți că șoferii nu vor să respire și ei aer mai curat?”, a întrebat, retoric, o localnică.
Făcând o analogie cu situația de mai sus, în celălalt capăt al orașului, locuitorii de pe Strada Gheorghe Ostrogovich nr. 9 așteaptă de șase luni toaletarea unor arbori bătrâni, ale căror crengi le intră în apartamente.
Cu toate că s-au făcut mai multe sesizări, angajații Direcției de mediu din primărie au refuzat să ia măsuri. Furtuna din 17 septembrie a doborât unul dintre acești arbori, situat în spatele blocului, cauzând pagube localnicilor.
Dorel de România lovește din nou
nu ai voie sa plantezi nimic pe domeniul public , taranoi care cred ca orasul este curtea lor de la tara unde poti sa plantezi corcidusi care in fiecare vara murdaresc trotuarele si pantofii nostrii , ar trebuii taiati toti arborii de pe marginea strazilor si trotuarelor , am avea mai putine frunze cazute pe jos si mai putin praf , dar nu ai cu cine …. saraci cu duhul
Articolul se ocupa defapt cu tăierile și nu cu plantările.
In fine, in orașul asta lumea nou veniților a început sa-și facă de cap fix de la revoluție încoace . Ce-a fost înainte de 1900, de 1918 sau 1989 e bun dus, plecat, distrus. Nu o sa ne mai întâlnim in veci cu ceea ce a fost bun și frumos înainte. Viața devine o jungla prin care fiecare trece cum poate.