În momentul de față, Nicolae Robu este favorit cert pentru câștigarea primăriei și ar învinge detașat și dacă ar umple scările Catedralei cu palmieri, iar bicicliștii ar putea circula doar două ore pe zi.
Robu are toate argumentele să fie optimist: timișorenii sunt conservatori, PSD (principalul partid care îi face opoziție) nu a reușit niciodată să câștige pe cont propriu în urbea de pe Bega, un singur tur avantajează primarul în funcție și, nu în ultimul rând, în Timișoara nu s-a dezvoltat o personalitate cunoscută din Mehala până în Plopi, care să atace cu șanse scaunul de primar.
Evident, asta nu înseamnă că PSD a depus armele, măcar la modul declarativ, pentru a mima o candidatură. Dimpotrivă, au și social-democrații motive de speranță, din două perspective.
Prima și cea mai avantajoasă pentru ei este cea juridică: dacă se produce o defecțiune de ordin penal la Nicolae Robu, PSD nu trebuie să fie luat prin surprindere, ci să aibă pregătit un candidat care să profite de un eventual scurt-circuit.
A doua variantă este cea politică, mult mai complicată și cu șanse mai mici de reușită. Pesediștii sunt conștienți că un candidat propriu nu poate câștiga Primăria Timișoara, oricâte greșeli ar face Nicolae Robu.
O variantă mai potrivită ar fi susținerea unui independent, iar pentru ca șansele acestuia să fie și mai mari, e bine ca el să aibă în spate nu doar PSD, ci o coaliție de partide care să dea credibilitate candidatului și să ofere măcar iluzia unui val anti-Robu, val creat ca urmare a gafelor făcute de primar.
Cei care nu-l mai vor pe Robu au început să lucreze la acest val, cam timid și destul de stângaci, dar se simte o oarecare emulație. Însă, pentru ca Robu să fie doborât, este nevoie ca pe creasta valului sa se așeze cineva foarte cunoscut, o personalitate cu o notorietate uriașă.
Asta e prima și cea mai importantă condiție, care, din fericire pentru susținătorii lui Nicolae Robu, e aproape imposibil de realizat. Adversarii lui Robu devin victimele unei societăți care a promovat ca modele doar maneliști, interlopi sau, în cel mai fericit caz, oameni din show-biz.
Or, nu poți să-l dobori pe primarul Nicolae Robu cu un val pe care să îi pui pe Sandra Bachici, Lavinia Pârva, Sorin Udrea sau chiar Dan Negru. În oricare din cazuri, Robu poate să înceapă să planteze palmieri.
Îmi place articolul ,sant de aceeasi părere!
Stimate domnule Silviu Florescu,
Va multumesc si sunt mandru de dvs. ca ziarist, dintr-un singur si simplu motiv… ati scris MEHALA si nu Bucovina….
„Zona Bucovina” e o inventie comunista perpetuata din prostia post-decembrista.
Semnat,
Un mahaleantz mandru de dvs.
Problema este ca nici o personalitate cunoscuta și respectata în Timișoara, mai cu seama dacă este onesta și demna, nu s-ar compromite sa intre în mocirla politica existenta la noi în oraș, oricât de draga ti-ar fi urbea noastră, intri curat și ieși murdar din funcția de primar, nu merita sacrificiul, nu mai suntem crescuți și educați ca sa mai răsară dintre noi un om de seama acelor personalitați cu nume de străzi și cu statui, noi nici istoria tarii n-o mai știm,nici adevărații eroi!!!