Încep cursurile pentru elevi. ”Școlile sunt nepregătite” e deja un clișeu care se repetă în fiecare an. Nimic nou, în acest sens. Asta nu înseamnă că nu s-a schimbat nimic. Avem, acum, o nouă abordare a celor responsabili că școlile sunt praf. Suntem, deja, la alt nivel, acela în care politicienii se acuză între ei de starea degradabilă a clădirilor.
”Tu esti vinovat, ba tu esti cel care n-a făcut nimic”, așa se pune acum problema. Cert e că se admite că nu s-a făcut nimic, ceea ce e, totuși, un progres, cum la fel de savuroasă este și disputa digitalizată (aici, iarăși, am trecut la un nivel) dintre fostul primar Dan Diaconu și actualul număr doi în Primăria Timișoara, Ruben Lațcău.
Dan Diaconu: „Zero intervenții în școlile din Timișoara în acest an”
Redăm dialogul ”paperless” dintre cei doi politicieni, măcar să aibă copiii de ce râde, dacă nici măcar hărtie igienică nu va mai fi în școli. Iată ce spune fostul primar PNL Dan Diaconu:
”Zero intervenții în școlile din Timișoara în acest an. Aţi putea crede că e o metaforă, ceva ce să înlocuiască cuvintele insuficient, sau mai puțin decât ar fi fost necesar. Nu, de data aceasta zero înseamnă zero=nimic. Nici un trafalet nu s-a ridicat, nici o țeavă nu s-a reparat, nici un metru de parchet, nimic. Ce ne aduce această competentă non-acțiune?
Copii care fac cursurile pe holuri, școli care au revenit la cursuri de după-amiază, avarii peste avarii care nu se rezolvă, directori disperați, dar și înfricoșați și fără curajul de a vorbi. Speranțe pentru viitor? În departamentul ce se ocupă de școli (anterior sau ulterior noii organigrame a primăriei) nu mai lucrează nimeni.
Metaforă pentru lenevie, sau lipsă de implicare? Nu. Din nou, literalmente, lucrează zero oameni. Proiectele europene lăsate moștenire nu au început nici unul. De ce? Un simplu exemplu. Pentru ca Liceul Ungureanu să fie reabilitat (proiect de peste 5 milioane de euro) trebuie ca el să fie eliberat.
Asta se știe de doi ani și în acest sens s-au pregătit și renovat spații la Liceul CFR, gândite împreună cu cei de la Ungureanu, astfel încât nimic să nu oprească acest șantier. Credeți că s-a făcut ceva pentru mutarea temporară? Zero.
O parte din spațiile modulare nou construite anul trecut în unele dintre școli nu sunt nici acum autorizate și nu pentru că au vreo hibă fizică, ci pentru că nimeni nu a făcut acest minim efort. Iar elevii au ajuns pe hol. Știu, reformă, dinozauri, incompetenți, hoți… scăpăm de ei. Până atunci, învățăm pe holuri, în schimburi, punem părinții la contribuție și așteptăm vremuri mai bune. Trist”.
Vine Ruben Lațcău din fundul grădinii și aruncă mingea
După aceste acuzații extrem de dure, vine viceprimarul Ruben Lațcău din fundul grădinii și aruncă mingea, cum era de așteptat, în terenul advers: ”Micuța mafie a reparațiilor (dar cine este marea mafie? – n.r.). Am evitat până acum să fac un spectacol public din relațiile imorale de partid ale fostei administrații și ale domnului Diaconu în particular. Dar azi, dânsul deschide un subiect pe care dacă tot îl aducem în spațiu public atunci e bine să îl cunoaștem în toată splendoarea sa.
Din start și cu sinceritate trebuie să spun că situația infrastructurii publice școlare din Timișoara este una critică. Din cele 61 de școli din rețeaua publică și cele peste 200 de corpuri de clădire pe care primăria le administrează, majoritate sunt într-o stare deplorabilă. Ultima școală nouă construită în Timișoara s-a recepționat în anii ‘90.
Pe vremea în care era vice domnul Diaconu a luat decizia să facă reparațiile în școli cu muncitori de la Colterm. Practic am scos instalatorii și muncitorii din centrale și i-am pus să dea cu trafaletul prin școli și prin spitale. Am împușcat 2 iepuri dintr-o lovitură: ne-am asigurat că nu mai avem nici cine să ne întrețină instalația de termoficare și, în același timp, că facem lucrări de slabă calitate cu oameni nespecializați.
De ce ar face cineva așa ceva? Răspunsul îl găsim la partid. Doamna din primărie care se ocupa în administrația precedentă de școli, domeniu aflat direct în subordinea fostului viceprimar Diaconu, îi era colegă și subalternă și pe linie de partid. Directorul general de la Colterm era trezorierul PNL Timișoara (a fost dat afară între timp din postul de director), alt subaltern politic al viceprimarului, care era președinte de filială locală pe atunci.
Și cine credeți că era directorul comercial de la Colterm pe departamentul care se ocupa de reparații? Soțul protejatei din primărie, alt coleg și subaltern politic. Iar ca treaba să fie treabă, directorul comercial adjunct, cel ce făcea recepția și se ocupa direct de contractul cu primăria, era fratele șefei din primărie, cumnatul directorului și tot subaltern politic al fostului viceprimar.
De directorul general ne-am scăpat, cel comercial a fost dat afară, iar pentru doamna din primărie domnul Diaconu s-a luptat să rămână șefă. Echipa de reparații a fost împărțită în două, o parte din oamenii specializați pe energie s-au întors la Colterm să pregătească rețeaua de termoficare de iarnă, iar cealaltă parte au fost dedicați în totalitate avariilor din școli.
CITEŞTE ŞI: Stres și umilință la o agenție bancară din Timișoara
Pe acest contract de reparații nu s-au reparat doar școli, ci și clădirile primăriei. Reparațiile la cabinetele directorilor, ale primarului, ale viceprimarului, tot echipa de reparații de la Colterm le făcea.
Ca să pun o cifră pe minciunile domnului Diaconu spun doar atât: în 2019 primăria a cheltuit în tot anul 5,8 milioane de lei pe acest contract, aici intrând și reparațiile de birouri, săli de sport sau alte clădiri publice. În 2020 am cheltuit 3 milioane de lei pe școli întregul anul. Acum, până pe 31 august, peste 2 milioane de lei, iar până la sfârșitul anului vom depăși suma de anul trecut. Asta în contextul în care o parte din instalatori au fost mutați să pregătească rețeaua de termoficare de iarnă”.
Concluzia e limpede: nu s-a făcut nimic. Hai cu școala online!
