Dacă-i praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, e şi rugă la Jdioara, localitate aparţinând de comuna timişeană Criciova.
„Fiecare dintre satele noastre are sărbătoarea lui, la vremea hramului fiecărei biserici ortodoxe. Acum, pentru Jdioara, l-am invitat pe solistul Petrică Miulescu Irimică (foto) să ne onoreze cu prezenţa şi să încânte publicul cu muzica lui, două zile la rând. Dincolo de partea religioasă, sătenii vor avea parte de două zile de cântec, joc şi voie bună în compania îndrăgitului interpret de muzică populară şi a orchestrei sale, iar tradiţionalul bal de la căminul cultural nu va lipsi nici la această ediţie a rugii.
Păcat că, în timp, acest minunat obicei din Banat a mai pierdut teren. Şi la noi s-a întâmplat ca, la ruga de la Cireşu, care cade de Sfântul Dumitru, în 26 octombrie, să nu vină lumea. Ce-i drept, e toamnă târzie, e frig, dar acestea sunt simple pretexte.
Oamenii şi-au uitat originile. Cei care s-au mutat la oraş, la Lugoj sau la Timişoara, nu mai au tragere de inimă să se întoarcă acasă nici măcar cu un asemenea prilej, nici măcar de dragul aducerii aminte şi-al revederii meleagurilor natale. Din păcate, mulţi, şi nu numai dintre cei foarte tineri, au ajuns să prefere internetul şi reţelele de socializare comunicării directe, interacţiunii cu semenii lor.
Pe plan local, ca să atragem publicul la rugă, am găsit o singură soluţie: solişti cât mai interesanţi, pe gustul bănăţenilor. I-am motivat cumva să mai iasă din case, că doar e sărbătoarea comunităţii lor, nu a… primarului. Aşa că-şi fac <<ţoale dă rugă>> şi mai merg şi ei la un spectacol.
Accesul e gratuit, distracţia-i garantată. Când eram copil, nu era suflet în Criciova care să nu aştepte cu nerăbdare momentul ăsta. Se întindeau mese, se chemau goşci, se strângeau bani pentru muzică de la toată obştea şi nu era nimeni să nu-i dea cu dragă inimă.
Nici măcar nu exista asfalt, iar lumea era dispusă să vină, prin praf şi bălţi, la rugă”, ne spune Cristian Cătană, edilul-şef din Criciova. Chiar dacă nu mai are nici priza şi, pesemne, nici farmecul arhaic de odinioară, sărbătoarea-i sărbătoare şi merită onorată ca atare. Astăzi, aşa va fi la Jdioara.
